Ion Ionescu-Bucovu

Vălurim timpul

vălurim timpul pe cupole de cer,
numărăm anii, lunile, zilele,
ne uităm, strâini, la lumile care pier
şi rupem din calendar filele.

sleim toată viaţa fântânile,
de vis, de iubire, de dor,
precum odinioară zânele
sorbeau apă dintr-un izvor.

despicăm fulgerele în două,
peste visele noastre deşarte,
ne cuprinde bucuria când plouă
şi ne zbatem între viaţă şi moarte.

cu sângele răvăşit de furtuni,
supuşi, muşcaţi de-ndoieli ancestrale,
aşteptăm să apară minuni
din cerurile noastre astrale.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 decembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguitate

cu figura ta în ochi
stam lungit
pe pat de cridă,
descântându-ţi de deochi
cu tămâia din firidă.

printre fulgi albi
de bumbac
ţi-a venit iarna de hac
şi ningea, măre, ningea,
ca-n vremea lui Caragea.

nu mai ştiu de era iarnă
pe sub cetinii-nverziţi,
ne-mbătasem la povarnă,
descântecul se lipise de noi
şi lunecam simultan
printre soare, ninsoare şi ploi...

lunecau pe secunde

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ornicul toamnei

toamnă târzie
de ce ucizi lumina
vie
şi sufli-n jocuri irizate,
cu pieritoarele minuni
şi vântul care bate.

şi trandafirul stă
să cadă
sărutând roza
de zăpadă,

doar ornicul
ce sună rar
prin timpul brumei
de cleştar
în lungi bătăi
crepusculare
peste vecia care
moare,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ornicul toamnei

toamnă târzie
de ce ucizi lumina
vie
şi sufli-n jocuri irizate,
cu pieritoarele minuni
şi vântul care bate.

şi trandafirul stă
să cadă
sărutând roza
de zăpadă,

doar ornicul
ce sună rar
prin timpul brumei
de cleştar
în lungi bătăi
crepusculare
peste vecia care
moare,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolţi de stele,
de tine iar m-apucă dorul...

pădurea mea pletoasă, colţ de rai,
în tine vedeam doar poveşti de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porţile deschise.

acum e toamnă, te-amăgeşte vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golaşă, tristă şi brumată
şi nu te mai gândeşti deloc la mine.

eram copil şi tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioşi la lună
şi mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi nu numai tată, dar şi mumă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

câteodată
viţa deschide ochii în întuneric,
precum o lume oarbă
merge către un miracol;
noapte,
clar de lună,
întuneric şi pace,
o gloată de chipuri
aşteaptă miracolul,
clipa se dizolva-n timp,
buzele iubitei tremură
de nelinişte,
iubirea- asta e!
o macină,
unde este
mormântul amintirilor?,
domnule,
nu mai poţi încuia frumuseţea
precum pe hoţi în puşcării,
frumuseţea s-a depravat,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 mai 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pithia

Tu preoteasă din cercul lui Apolo,
Oracular cu daruri de la zei,
Erai regină dragă-ntre femei
Când diatribele ţi le cântai doar solo.

Când delirai stăteau apele-n loc
Şi prevesteai ce-i în lună şi-n stele
Înşirai visătoare bagatele
Urându-le la muritori noroc.

Daru-ţi venea de la frunza de laur
De la cassotis -apa de izvor,
Când te-apuca, divino, câte-un dor,
Pluteai ca fulgul pe un singur plaur.

Ca delfică albină între fecioare
Ce doar profetul tău te-nţelegea,
Voi doi eraţi şi visul şi legea
Şi decretaţi ce-i în lună şi-n soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

Iar am avut azi noapte insomnie
Şi mi-ai venit ca o nălucă-n gând,
Aveai miros dulceag de iasomie
Şi te-am văzut prin somnul meu plângând.

Erai frumoasă ca o crinolină
Şi îmi şopteai cuvinte de amor,
Ţi-adulmecam privirea ta blajină
Şi îmi spuneai, iubito, c-am să mor.

Fără să vreau mi te clădeam din umbre
Şi m-apucase foamea mea de tine
Treceam prin clipele cele mai sumbre
Şi-mi blestemam ursita din destine.

Mă încălzeam cu chipul tău în vis
Şi umbra ta era o sărbătoare
Priveam în noapte cum eram ucis
De ochii tăi de dulce arătare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister orfic

Eu vin din grele încercări astrale
Pe solul plin de rele şi minciuni,
Să-mi ierţi Orfeu acele slăbiciuni
Ce-au fost odată şi-ale dumitale.

Uranos s-a împerecheat cu Gaia
Şi l-a născut pe veselul Dionis,
Blestem şi rele de la tine ni-s
Căci tu ai pus pe foc întâi tigaia.

Titanii au trecut din om în om
Şi sufletul impur s-a tot mutat
Trecut-a la femeie şi bărbat,
Adamul ce-a mâncat mărul din pom.

Du-mă la orfici să mă las de rele
Şi fă din mine omul cu sufletul curat,
Înalţă-mă pe vârful Ararat
S-ajund cu mâna-ntinsă pân' la stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seri de mai

curge pârâul în adieri domoale
şi luna ni se-arată tremurător pe ape,
se lasă seara-n gura nopţii moale
iar ciutele vin cârduri să se-adape.

în vale unde malul se prăvale,
doar ierburile sunt aşa fecunde,
pârâul curge-n adieri domoale
şi noaptea închide geana peste unde.

din cer cad artificii mii de stele,
pădurea pare un tărâm de vis,
cad toate peste gândurile mele
ca un balsam venit din paradis.

aş vrea, ţinându-ne frumos de mână
în seri înmiresmate cu minuni
să-mi fii, iubito, tu pe veci stăpână,
ca doi îndrăgostiţi frumoşi, nebuni...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 mai 2011)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!