Lista completă
Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate,
Mulțimi de vinețele pe sîni mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!
Ah! inima-mi zvîcnește!... și zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ș ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da;
Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine;
Îm brațe n-am nimica și parcă am ceva.
Că uite, mă vezi, mamă? așa se-ncrucișează,
Și nici nu prinz de veste cînd singură mă strîng,
Și tremur de nesațiu, și ochii-mi învăpăiază,
Pornesc dintr-înșii lacrămi și plîng, măicuță, plîng.
Ia pune mîna, mamă, -pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde, și altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpînit.
Oar' ce să fie asta! Întreabă pe bunica:
O ști vrun leac ea doară... o fi vrun zburător!
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la moș popa, ori mergi la vrăjitor.
Și unul să se roage că poate mă dezleagă;
Mătușele cu bobii fac multe și desfac;
Și vrăjitorul ala și apele încheagă;
Aleargă la ei, mamă, că doar mi-o da de leac.
De cum se face ziuă și scot mînzat-afară
Ș-o mîi pe potecuță la iarbă colea-n crîng,
Vezi, cîtu-i ziulița, și zi acum de vară,
Un dor nespus m-apucă și plîng, măicuță, plîng.
Brîndușa paște iarbă la umbră lîngă mine,
La rîuleț s-adapă, pe maluri pribegind;
Zău, nu știu cînd se duce!, că mă trezesc cînd vine,
Și simț că mișcă tufa, auz crîngul trosnind.
Atunci inima-mi bate și sai ca din visare.
Și parc-aștept... pe cine? și pare c-a sosit.
Acest fel toată viața-mi e lungă așteptare,
Și nu sosește nimeni!... Ce chin nesuferit!
În arșița căldurei, cînd vîntulețu-adie,
Cînd plopul a sa frunză o tremulă ușor
Și-n tot crîngul o șoptă s-ardică și-l învie,
Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vîntu-n zbor;
Și cînd îmi mișcă țopul, cosița se ridică,
Mă sperii, dar îmi place- prin vine un fior
Îmi fulgeră și-mi zice: «Deșteaptă-te Florică
Sunt eu, viu să te mîngîi...» Dar e un vînt ușor!
Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica:
O ști vrun leac ea doară... o fi vrun zburător;
Ori aide l-alde baba Comana ori Sorica,
Ori du-te la moș popa, ori mergi la vrăjitor.
Așa plîngea Florica și, biet, își spunea dorul
Pe prispă lîngă mă-sa, ș-obida o-neca;
Junicea-n bătătură mugea, căta oborul,
Și mă-sa sta pe gînduri, și fata suspina.
Era în murgul serii și soarele sfințise;
A puțurilor cumpeni țipînd parcă chema
A satului cireadă, ce greu, mereu sosise,
Și vitele muginde la zgheab întins păștea.
Dar altele-adăpate trăgea în bătătură,
În gemete de mumă vițeii lor striga;
Vibra al serii aer de tauri grea murmură;
Zglobii sărind vițeii la uger alerga.
S-astîmpără ăst zgomot, și-a laptelui fîntînă
Începe să s-auză ca șoaptă în susur,
Cînd ugerul se lasă subt fecioreasca mînă
Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur.
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ion Heliade Rădulescu, adresa este: