Ileana Pop-Nemeş

N-am văzut fereastră mai luminoasă şi nici poartă mai largă, care să îţi umple sufletul, decât în arhitectura arhaică a Maramureşului.

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, Bucuria Cerului (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea n-am aşezat-o eu şi nici n-am botezat-o...

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, De mult şi de acum (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara e sărutul lui Dumnezeu asupra pământului.

Ileana Pop-Nemeş (17 martie 2020)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna e mâna dreaptă a lui Dumnezeu asupra naturii.

Ileana Pop-Nemeş (16 martie 2020)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi din suflet o Portiţă spre albastru şi din mintea ta, lumină!

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, Lumânarea sufletului scrie (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă, toamnă, să-mi pun gândul şi inima sub umbrela frunzelor tale.

aforism de Ileana Pop-Nemeş (septembrie 2017)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutăţile oamenilor sunt frunze veştejite care ascund goliciunea sufletului.

aforism de Ileana Pop-Nemeş (18 octombrie 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima când plânge fără sunet, nu o aude nici verdele pământului, nici albastrul cerului.

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, Acum şi-n altă viaţă (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţiganca

În cărţile ei afumate,
Ţiganca iubea un aromân
căruia-i netezea aspru obrazul
cu cele negre, două cozi
ca-ntr-o balanţă împletite
în focul ce mocnea bătrân.

Din zâmbetul necazului albastru
în lumea care se prindea-n mister
până la mărul cel muşcat al fustei,
Ţiganca îi făcea din buze:
-Mânca-ţi-aş gura lu' matale
că alt nimic nu am să-ţi cer...

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicului

Bunicule, aud caii noştri
pe lespezi de piatră albastră,
căpestre şi copite neumblate.
Te prind cu biciul în mână,
imaginar strunind
văzduhul cu miros de fân.

Aştept să vii fără caleaşca neagră
şi fără pâinea udă din desagă,
dar tu, bunicule
pe două porţi nemaivăzute
ai drumuri neumblate
şi-ncâlcite...

Din toamna care a trecut
miroşi bunicule de mult
a flori călduţe, galbene
de lut.

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Pasăre nebună (2016)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!