Lista completă, pagina 47
Libertatea de decizie
Am scris pe pereții unei camere obscure cuvinte frumoase
Deodată a devenit atât de luminoasă că nu mai puteam privi
Era efectul cuvântului invocat, poate erau albăstrelele
Sau poate erau acele stele ce se abătuseră din drumul lor
Din lunga lor călătorie, unde cerul plângea din dragoste
Cât de departe e adierea lunii?
Cât de departe sunt limbile timpului!
Plec căci a venit timpul.
Plec că merită să cred în idealurile mele.
Merit mai mult. Merit totul.
Liniștea mea valorează mult mai mult,
Ea valorează cât libertatea mea de decizie.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește!
Atingerea ta mă calmează în noaptea frumoasă
Ca raza de soare mă apasă, inimii îi salvează iubirea
Sub cerul senin mă aprind cu fiecare destin
Nu pot acoperi privirea
Căci mi s-a deschis inima
Nu pot acoperi zâmbetul unui copil
El este rază de soare în fiecare zi
Nu încerca să treci prin scoicile inimii mele
Ele privesc la nisipul mării albastre
Zâmbește cu buzele aprinse de foc!
Zâmbește celor care n-au avut noroc!
Zâmbește cu ochii sclipitori de iubire!
Zâmbește cu taină... iubirii din tine!
Zâmbește a mia oară cu dragoste nespusă!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muze
Toamna când frunzele îmi cântă serenade
Eu te strig, bărbatul meu fără un nume
Și te conduc spre tainice misterele
Nu mă pierde în albastrele muzicii condeie
De vei pleca cu muza către stele
Nu uita să mă inviți printre ele
Să dansăm ca niște iele,
Aprinse de ale dragostei văpăi
Și-atunci când nu mai ești cu mine
Întreabă-te de eu sunt bine
Eu cânt cu veșnica lumină
Tu ai lumina ca perdea-bună
De mă vei trezi cu-acele crizanteme
Eu voi răspunde în plai cu ele
Și voi încerca să nu fac crize
Dacă tu nu vei mă mai vrea printre muze.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surprinde-mă printr-un nou cuvânt!
Stăm răstigniți în cuvinte albastre
Ne proiectăm pe cer ca niște ruine
Și suntem nemuritori prin iubirea scrisă,
Transmisă, creată și recreată
Tu ești o petală de crin, eu un stamin
Suntem raze în aura îngerilor și copiilor noștri
Ne strigăm reciproc
Până vom dezmierda și animalele sălbatice
Suntem petale de mărgăritare, flori de vis
Și vom lua spuma mării la apus
Crează-mi un colț de rai în care să ne îmbătăm
Prin cuvinte în fiecare zi
Greu îmi este să răspund de viața netrăită de până acum.
Surprinde-mă printr-un nou cuvânt!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul de copil
Zidu-mi vorbește, tu patinezi
Eu risipesc speranțele-n visuri
Privim către ceruri și prindem amiezilor surâs
Ceasul ne-a rămas sub cărămizile vremii
Timpul s-a scurs ca un fluviu eliberat
Tu-mi suspini până ce strivind zâmbetele vom adormi Așternutul a prins viață
Lumina se clădește-n miezul abisului
Ziduri dublate de ani-lumină schimbă
Ne strivim speranța...
Sublimul zâmbet de copil.
Norii pluteau la apariția soarelui pe albiile lunii
Noi ne strângeam în brate, risipind neliniști
Suntem unul.., suntem viața, frumusețea și creația.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
Plouă ca din străfunduri
Plouă în sufletele noastre goi
Plouă cu ultimele rânduri
Plouă, pansând răni și umerii goi.
Plouă cu amănunte multe....
Peste anii fără risipire-n trăire
Picură blând peste babe surde.
Magia reîntoarcerii devine retrăire.
Să ne ascundem de noi, în locuri sacre
Să ne unim la El, la divina răsplată
Ultima pagină de cuvinte și cărnuri macre
Se întind necugetat spre a naște plată.
Ultimele cuvinte vor fi alinare....
Vor fi adaus de miere și foc
Sau poate cuvinte la supărare
Cu magia unui vers, recreat în joc.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roze în parcul inimii mele
Un somn profund parcă mă leagă de veșnicie,
Nici tainele străbunilor nu mi se vor dezlega,
Am să rămân cu tine, cadoul meu de Crăciun
Și am să citesc din cartea vieții,
Am să culeg florile de nea din ochiul inocent,
Am să culeg ovăzul și secara,
Cu lacrimi și cununi ni se vor îmbrățișa sufletele...
Avem mai multe nopți de dăruit,
Avem un sânge de străbun din Veneția,
Avem curaj și multă iubire de oferit, fratele nostru!
Roze în parcul inimii mele,
Au îmbujorat sufletul plin de stele.
Eu sunt un quasar ce a coborât pe pământ
Pentru inima ta.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Mă cuprinzi din priviri?
Mă dezgolești de umbrele tale
Mă strecori în sufletul tău deschis
Te caută privirea la marginea adierii sau apocalipsa
În liniștea serii mă vei adormi pe brațul pufos
Și-mi vei zâmbi în fiecare dimineață.
Vei cunoaște lumina
Și poate că vei fi doar o lumină la cap de tunel
Sau un pasaj al miilor de licurici din flori ale sufletului
Hai să zâmbim cu dragostea noastră
Până vor zâmbi și cei din jurul nostru
Aprinsă să ne fie lumina sufletului
Până vom parcurge drumul neprogramat
Și vom alina sufletele singure.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o stea nemuritoare
Te iubesc, ca un nor... Apar, dispar și reapar,
Te îndemn la meditație...
Dependența de mine sau de iubire poate ucide
Te condamn la iubire veșnică, pentru oricine, fără drept de apel!
Te surprind cu ochii lipiți pe perete,
Ai adormit în peștera inimii tale,
Ai pătruns pe contrasens, neconducând atent
Ai ales distanța, ca pe o vindecare a rănii abandonului,
Permite-mi să mă joc și eu cu Rana aceasta...
Pot fi singură, pot fi lumină în casele singure,
Pot fi Luna pentru un artist,
Pot fi o stea nemuritoare....
Cu drag, unui om abandonat de patimi.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necunoscuta din noapte
Aș fi vrut să-ți fiu un braț pe care să poți plânge...
Un ochii care să nu critice, ci să te admire
Aș fi vrut să fiu un alb nisip al mării tale
Dar totul părea atât de frumos...
Și nu era decât un amalgam de suflete lăsate în liniște
Și eu credeam că sunt iubită...
Iubită cu iubire egoistă, individualistă
A fiecăruia către sinele său
Eu, care credeam că mie mi se scrie lumina din poezie...
Dar roșul, întunericul i-a luat loc
Eu care credeam în vis... Dar timpul s-a scurs fără a ezita...
Eu am rămas doar femeia... necunoscuta din noapte.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ileana Nana Filip, adresa este:
