Ileana Nana Filip

Dedicat marelui poet M. Eminescu si fiului meu iubit, Sebi

Bună dimineaţa farmecul meu, zâmbetul frumos de copil inocent,
Primeşte-mă în sufletul tău, cu flori şi suspine
Lacrimile ne lasă cu inimile deschise
Suntem aici pentru a ne comemora un geniu, " Luceafărul" poeziei româneşti
Îmbrăţişează-mi visul şi vino mai aproape
Mângâie-mi inima cu un cuvânt frumos
Purifica-mi iubirea cu un declin
Spiritele noastre comunică într-un tango sideral
Pupici, pe-alocuri, printre sfinţi, statui şi flori imortela
Impresii artistice, teatru fin.... Un vis nestins.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mi-s lacrimi de rouă

poporului meu român

Bună să ne fie inima
Mă-nchid adesea şi sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al ţării
Dar locurile au fost vândute străinilor
Străini am devenit chiar noi în scumpa ţară
Uitând să mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toţi, prigoniţi...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt şi aţele şi ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniştea unui mormânt
Am amuţit cu toţii la intrare,
Am obosit să schiem lumi murdare

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor fără destinatar

Sunt un mărţişor fără destinatar
Şi sunt aruncată-n braţele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvăşit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn şi plec subit
Sunt tot mai singură şi vremea m-a liniştit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Şi am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărţişor prea trist al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoaşterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbeşte, eu merg mai departe
Mă autodepăşesc şi sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineţii

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea din fiecare zi

dedicat Elenei-Camelia, fiica mea

Minunea şi prinţesa mea va zâmbi zilnic
Va putea să mă iubească şi să mă sărute
Este îngerul meu, binecuvântarea mea
Va surprinde ochii mei cu seninătatea ei
Mă va striga neîncetat: "mămica mea"
Este ca o necesitate, ca o retrăire
Ca o frumuseţe fără de care nu mai pot supravieţui.
Şi educatoarele sunt încântate de prezenţa ei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te doare inima

Te doare inima
Aşa cum pe mine mă doare în fiecare zi
Cuvântul, cu acel vânt puternic
Prin care mă secătuieşti de iubire...
Dar cât o să te mai doară?
Dar cât vei continua cu această stare?
Eu, una nu mai pot rezista...
Mă doare, mă doare, mă doare!
Mă doare şi pronumele pe care-l rostesc
La fiecare sfert al luminii de seară.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

Poate, poate că într-o zi
Vom învăţa să fim fericiţi,
La două răsărituri de soare
Să ne unim inimile la apus de vieţi
Unde va fi viitorul copiilor noştri?
Şi unde ne vor redeschide inimile?
Cum va lumina dragostea noastră
Pentru a-mi trezi interesul?
Sunt la pragul înţelepciunii şi îmi aloc
Minute din viaţa pentru a persevera
Sunt departe de tine, dar te simt aproape
Priveşte-mă cu Pathos
Şi spune-mi ardent:
"Să ne sorbim cuvintele ore-n şir
Poţi să mă atingi, iubito
Până ce soarele ne va încălzi?"

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoarea "Naşterea Domnului Iisus Hristos"

Ne ridicăm privirea cerând îndurare,
Numele tău l-am folosit în deşert
Am privit în zare, nu am mulţumit,
Am spălat haine fără a ne purifica sufletele,
Ne-am închinat orgoliilor noastre,
Ne-am admirat peste măsură,
Nepreţuind smerenia cu care ne-a înzestrat Dumnezeu,
Am nesocotit hrana pe care ne-ai dăruit-o,
Nu am îngrijit natura, distrugând-o zi de zi,
Nu am apreciat credinţa,
Nu ne-am închinat sufletele Fiului lui Dumnezeu,
Ne-am lăsat pradă instinctului animalic,
Fiecare crezanţă rămâne adânca noastră cutezare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repaus şi progres

O floare te îndrumă
Spre calea cea bună
Să fii iubit mereu
Cu suflet preamărit
Te chem în anii luminii
Să chemi oamenii dreptăţii
Şi în strălucirea vieţii
Să parcurgi etapele credinţei
Lumina e binecuvântare pe pământ
Şi scut îngerilor, sfânt
La mijloc de codru,
În marele univers...
Iubesc tot ce mi-a fost dat
Şi respect, mulţumesc înzecit
Creionez alte lumi celor din jur.
Binecuvântez amurgirile
Şi mugurii dimineţii îmi vor zâmbi
Tu, copile cu ochi cristalini,
Vino cu aripile deschise....
Timpul ne va lumina...

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet despre militari

Noi nu putem muri
Decât de plictiseală,
Şi vine înc-o zi
Când focul de afară
Ne face campioni
La halbele cu bere
Şi-aduce deseori
Mulţimea de plăcere.
Cu militari în termen
Se scriu catrene-anume
Pentru cei cu greşeală,
Ori cei în misiune
Sunt reticienţi la multe,
Amenzi şi munci făcute
Iar când înţeapă-n vers,
Sunt conectaţi la stres.
Cu militari în termen
Se schimbă raţiunea
Căci ei în orice clipă
Vor să salvează lumea.

[...] Citeşte tot

pamflet de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în inimi cu lacrimi de omăt

Printre globuri roşii-argintii
Se întrezăreşte chipul tău ce-mi dă fiori
Şi-mi făureşte mii de lacrimi,
Şir al valurilor
Neguri limpezi redeschide
Te risipeşti în acei atomi ce fecundează viaţa
Sub zâmbetul suav al unui copil, ce ne deschide căile
Spre cunoaşterea acelui munte încărunţit.
Din geamul asediat de flori şi clorofilă
Plouă în inimi cu lacrimi de omăt
Te sărut pe buze, prin magice steluţe
La ceas târziu în noapte
Te strig întâia oara să nu mă pierzi sub soare
În jocul nesecat de cuvinte,
Îndrăgostiţi pe veci sub mantia cu mir din mine
Pe drumul virtuţii, iubirii, adevărului şi vieţii
La ceas târziu în noapte te ridic de sub saltul uriaşului,
Risipit de valuri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!