Lista completă, pagina 8
De ce nu-s oare scăunelul
(Capul vorbește:)
De ce nu-s oare scăunelul
Ce stă iubitei sub picioare?
Oricât de rău lovit de dânsa,
Eu tot n-aș spune că mă doare.
(Inima:)
De ce nu-i oare cu putință,
Să fiu pernuța ei de ace?
Cu cât mai tare m-ar împunge,
Cu-atât mai veselă m-aș face.
(Cântecul:)
De ce nu-s oare papiota,
Cu care ea-și buclează părul?
Șoptindu-i tainic la ureche,
I-aș spune dragii adevărul.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dragostea e o durere de dinți în inimă.
citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dumnezeiește petrecurăm
Dumnezeiește petrecurăm
Întreaga zi și seara toată;
Fu vinul bun, frumoasă Kitty,
Și inima-mi nesăturată.
Aprinse buze-n toată vremea
Cu patimă mă sărutară,
Cu drag ochi negri mă priviră
Întreaga zi și-ntreaga seară.
Așa de tare mă-ncleștase,
Că greu de dânsa mă rupsei
Legându-i mâinile frumoase
Cu prea frumosul părul ei.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să nu plângi, duduie, căci asta-i doar una
Din glumele soarelui des repetate.
Acum, ce e drept, el ne piere din față,
Dar vine-napoi pe la spate.
Heinrich Heine în Călătorie în Harz
Adăugat de Valerica Sandu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sosește moarte - pot acuma spune
Sosește moarte - pot acuma spune
Ce din mândrie gura-mi nu spunea:
În dulcile trecute vremuri bune
De dragul tău bătu inima mea.
Sicriu-i gata, lumii zic adio,
Cobor în groapa liniștii depline;
Dar tu rămâi în urma mea, Mario,
Plângând, ades te vei gândi la mine.
Te mângâie și veselă fii iară,
Nu-ți frânge mâinile fără folos -
Așa-i destinul omului: să piară
Orice e bun și mare și frumos.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Gânduri de noapte
Când mă gândesc în nopți târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschiși, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.
Vin anii și se duc ca-n vânt...
Sunt doisprezece ani de când
Nu mi-am văzut bătrâna mamă -
Și dorul, chinul mă destramă.
Da, mă destramă dor și chin.
Gândesc la chipul ei blajin...
Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul,
Bătrâna mea? S-o țină Domnul!
Bătrâna mea! Ce drag îi sunt!
Și, în scrisori, văd rând cu rând
Cum mâna-i tremură când scrie
Și inima i se sfâșie.
[...] Citește tot
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii noi (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Imagini de vis
Un vis tulburator, cumplit,
M-a fermecat si m-a-ngrozit.
Mai vad frânturi din visul meu
Iar inima-mi se zbate greu.
Parca-o gradina se facea...
Voios, dam sa ma plimb prin ea.
Privit de flori, simteam în zi
Nestavilite bucurii.
Si pasari ciripeau în cor
Senine cîntece de dor -
Si-un soare rosu, auriu
Smaltase flori în licar viu.
Mireasma ierbii sui-n vânt,
Vazduhu-adie lin si blând.
E totul zâmbitor si pur
În frumusetea dimprejur.
[...] Citește tot
poezie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi nu putem...
Noi nu putem să trâmbițăm dreptatea
Cât zbirii poartă săbii în neștire!
Mă tem când șerpii cântă de iubire,
Iar lupii și măgarii - libertatea.
epigramă de Heinrich Heine din Râsul lumii la români (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Visam o gingașă copilă
Visam o gingașă copilă
Cu păr frumos lăsat pe spate;
Ședeam sub teiul din grădină
Sub bolta nopții înstelate.
Vorbeam, cu drag îmbrățișând-o,
De bucurii și de nevoi -
Din cer îngălbenite stele
Priveau cu pizma-n jos la noi.
Trezit din vis, mă uit - sunt singur,
E noapte-n juru-mi și răcoare;
Pe boltă stelele scânteie
Tăcute și nepăsătoare.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Privindu-ți trist portretul
Privindu-ți trist portretul,
În visuri adâncit,
Văzui cum prinde viață
Pe chipul tău iubit.
Îți flutura pe buze
Un râs fermecător,
Luceau aievea ochii
Înlăcrimați de dor.
Iar lacrimile mele
Să curgă-au început -
Și, vai, nu pot, iubito,
Să cred că te-am pierdut.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Heinrich Heine, adresa este:
