Lista completă
Poveste de iubire
Era în august când am cunoscut-o,
Și iubirea noastră am început-o,
Cu-acel joc inefabil de șoapte și priviri,
Ce-mi furnizau universuri de plăceri și uimiri.
Avea un chip frumos și veșnic de duios.
Când obrajii-i fini îi mângâiam,
Și ai ei ochi îi subjugam,
Ea iși lăsa privirea-n jos,
Iar eu citeam pe fața sa de roz maiestuos,
Adâncul început al limpedului eros.
Și albii crini ce înfloreau mereu
Pe fața ei ovală,
Ei îi puneam în glastra sufletului meu,
Ca pe o dulce fală.
poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi Gheorghe Alionte despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Flux si reflux
Alerg prin mintea lumii,
Să găsesc un răspuns
La eternul ei flux și reflux,
Ce schimbă istorii.
Spre ochiul lumii-mi țin privirea ațintită,
Și într-un început,
Văd marea liniștită,
Cu fluxul ei știut.
Pe apa azurie,
Văd cum se-nghesuie de zor,
Mulțimi de nave încărcate,
Cu tezaur, să ajungă și pentru viitor.
Dar după fluxul domol și armonic,
Apare refluxul brutal și entropic,
Ce-nghite în apele sale-nspumate,
Munți de trudă și idealuri visate.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (9 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și Gheorghe Alionte despre viitor
Gândul
Sunt stăpânit de un gând de bine,
Extras dintr-o eră ce vine.
Gândul din mine știut,
Îl înalț dialectic până la stele,
Ca să-l confrunt
Cu gândul din ele.
Din gândul din mine,
Și din gândul din stele,
Realizez întregul meu gând, universala Devenire,
Cu care voi lumina Pământ și ere.
poezie de Gheorghe Alionte (20 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gheorghe Alionte despre lumină, despre gânduri sau despre devenire
Mama
Mamă, cuvânt sfânt,
Lumină ce mi-ai fost pe acest pământ,
Din gândul meu la tine sus,
Altar imi fac, dar nu-i de ajuns!
În amintirea noptilor albite,
Când prunc fiind, tu mă vegheai duios,
Și pentru toate clipele-ți jertfite,
Eu iți aduc al meu prinos,
Dar nu-i de ajuns!
Cu calda ta iubire am crescut,
Iar anii peste mine au trecut,
Ca dulcea adiere a unui vânt,
Și daca astăzi sunt ce sunt,
Recunoștință-ți datorez, măicuța mea de sus.
Dar nu-i de ajuns!
Nimic în astă lume nu e de ajuns,
Pentru atâtea lacrimi ce s-au plâns,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (14 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gheorghe Alionte despre viață, despre trecut, despre timp sau despre prezent
Lumea în schimbare
Încerc să deslușesc astăzi în lume,
Noianul de schimbări, mai mult rele decât bune,
Ce au întins corzi ale timpului și-au forțat un destin,
În care nu te mai regăsești și ești străin!
Virtuți ce odinioară aveau căutare,
Îți dădeau o-nfățișare și te ridicau în rang mare.
Când cu ele croiai drumul bun în viață,
Acum zac pline de colb, doar în cărțile-n sertare,
Sunt caduce, nu mai au nicio valoare!
Nu sunt bune nici la piață!
Noul mod de viață hiperconsumerist,
Schimbă paradigma unui trai tihnit.
Pentru abundență au loc competiții,
Unii ridică palate, alții mestecă pesmeții!
Se celebrează divertismentul și plăcerile private,
Gata cu pudoarea și cu interdicții date!
Se aruncă în aer reguli și principii,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (11 iunie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie în verde (cvasisonet)
Ai venit cu chipul tău rar, neumblat,
Din blânde locuri, cu gânduri oneste,
Născute parcă, în sfere celeste,
Te-ai așternut în mine și dor mi-ai dat.
Mi-ai adus clipa ce nu se va pierde
nicicând, pe al dragostei noastre altar.
Ai crescut primăvara în mine, chiar,
A mea frumoasă femeie în verde.
Te-ai îmbrăcat în mare și-n smaralde,
Și cu-n surâs tu luminai natura.
Strângeam în pumni săruturi și balade.
Iar ție-ți strălucea toată făptura
Și am trăit în mine zile calde,
Cu tot ce-a fost, în toată uvertură.
poezie de Gheorghe Alionte
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gheorghe Alionte despre zile
Bătrânii
Planeta scrâșnește și e tot mai grea,
Nu mai sunt locuri pentru bătrâni în ea,
Ei fac parte dintr-un proces revolut,
Planeta nu-și asumă acest trecut.
Bătrânii nu-și mai găsesc locul ca inși,
În dispută cu tinerii sunt învinși,
Iar acum e caduc proverbul de ieri,
Că:"Dacă nu ai un bătrân să-l cumperi".
Ne enervăm de mersul lor agale,
Pe stradă sau la treceri pietonale,
Cu vorbe grele adesea îi mustrăm,
Nu-i înțelegem și nu îi ajutăm.
Bătrânii-aceștia de ani vlăguiți,
Mulți dintre ei bunici sau numai părinți,
Când cu vârsta, ajung puțin decrepiți,
Sunt discreditați, respinși sau umiliți.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (23 septembrie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catharsis
Mă las stăpânit de-o esență,
De un fel neașteptat de prezență,
De una dulce și rară,
De un fel de primăvară.
Îmi văd nevăzutul cântând,
Deslușesc armonii în necuvânt,
Și aud al meu gând,
Cum se întoarce la gând.
Ămi scutur din ființă, neantul,
Și eu devin, un Altul,
Iar unda pornită pe drum,
Îmi limpezește tot necuprinsul, acum.
poezie de Gheorghe Alionte (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
El
Când El a apărut pe cuprins,
În fața lui se deschidea un orizont întins,
De nepătruns cu spiritul lui frust,
Ce nu-nțelegea: Ce-i bine și ce-i just?
De atunci, milenii au trecut peste El,
Și-acesta tot trudea cu zel
Să găsească secretul lui "bine și just",
Ca viața lui să aibă un sens și un gust.
El a continuat să caute acel "just și bine"
Și din clipa când El se confrunta cu sine,
Și spiritul lui se-nălța ca un dom,
El începuse să fie aproape... un Om!
poezie de Gheorghe Alionte (3 mai 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa ce mi-a rămas,
De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Și-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.
Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Și nu le-auzeam al lor glas.
Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Și nu pentru mine o țin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moștenire o parte de rai!
În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniștesc ape,
Și consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărțitul și suveranul întreg!
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Gheorghe Alionte, adresa este: