Georgeta Radu

Nostalgii

Crepusculul de toamnă e trist, dar inefabil...
În catifea de brumă-şi scufundă strălucirea.
Acum, tot muritorul se simte mai amabil
când, în melancolie, îşi află fericirea...

Cu oboseli vioaie, ce-i macină lumina,
crepusculul adună înţelepciunea vieţii
sub ochii ce-i închide, neamintindu-şi vina
că nu se mai trezeşte la ora dimineţii.

Cu-aceleaşi vechi tipare, în fiecare toamnă,
crepusculul surprinde, de fiecare dată,
cu frunze colorate şi flori care ne-ndeamnă
să ne-amintim povestea cu un băiat şi-o fată...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O reţetă

Reţeta de poezie
Mă costă un gram de suflet,
Pix, o coală de hârtie
Şi trei lacrimi stinse-n zâmbet.

Pun, din timp, o buclă mică
De prezent sau amintire,
Şi adaug, fără frică,
Şi-o fărâmă de IUBIRE.

În amestec de cuvinte
Ce se-nţeleg între ele,
Când frământ, mi-aduc aminte
Să presar şi-un praf de stele.

Cheltuiala n-ar fi mare,
Dac-ar ieşi reuşită
Şi-ar avea "piper şi sare",
S-o consumi într-o clipită.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Hai cu mine, în cântec, hai, vino în vers!
Haide, vino la mare, hai prin Univers!

Îngropăm tot rău-n adâncul uitării,
Înotând, vei strânge, cu dor, valul mării...

Voi fi acel val, ce te scaldă-n IUBIRE,
Ies noaptea, pe mal, să nu fiu amintire.

În vârtej nebunesc, ne iubim până-n zori,
Când plecăm, obosiţi, să plutim printre nori...

Din înalturi, în ploi, coborâm pe pământ.
Odihneşte-te-n val, dormi cu valul în gând!...

În treziri, fericiţi, cu uimire-ntrebăm:
"Ce e cântec, ce-i vers?!"... Hai să ne bucurăm!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O reţetă

Reţeta de poezie
mă costă un gram de suflet,
pix, o coală de hârtie
şi trei lacrimi stinse-n zâmbet.

Pun, din timp, o buclă mică
de prezent sau amintire,
şi adaug, fără frică,
şi "o litră" de IUBIRE.

În amestec de cuvinte
ce se-mpacă între ele,
când frământ, mi-aduc aminte
să presar şi-un praf de stele.

Cheltuiala n-ar fi mare,
dac-ar ieşi reuşită
şi-ar avea "piper şi sare",
s-o consumi într-o clipită.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Cristalin clopoţel,
Din azur de senin,
Sună-n zbor, mângâind,
Ca un glas de copil,
Lut de viaţă, crăpat
De nimicul uitării,
Mântuit de păcat,
Cu IUBIREA IERTĂRII.

În LUMINĂ scăldat,
Îşi aduce aminte
Ce Porunci a-ncălcat
Îngheţând Dor fierbinte...
Cât de tare-a rănit,
Cât de mult l-a durut
Pe acel ce-a iubit
Şi i-a dat tot ce-a vrut.

Amintiri adunate
Azi încep să-l răpună.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se doar voia Ta!

Mama mea, când m-a făcut,
n-a ştiut că sunt de lut.
A sperat că sunt din stâncă
şi că stânca n-o să plângă.

Am plâns mult, dar m-am oprit
şi lutul nu m-a-mpietrit,
lacrimile mele toate
de TINE au fost uscate.

Zice-o vorbă din bătrâni:
"Greul ne face mai buni
şi Dumnezeu nu-ţi dă cruce
pe care să n-o poţi duce".

Stai cu mine, Doamne, TU,
şi mângâie-mi sufletu',
că de-acum sunt pregătită
să înfrâng orice ispită!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca

Mă odihneam pe scaunul nălucii
care plecase până în vecini,
să izgonească din salcâmi toţi cucii,
din cuiburile lor de mărăcini.

Năluca apăra comoara fricii
şi rătăcea buimacă printre spini
în care se-ascunseseră aricii,
făcuţi din ace ruginii de pini.

Un ghimpe, plin de-otravă adormită,
îi înţepă piciorul ca de ceaţă...
Năluca, dând un ţipăt, îngrozită,
se-nfăşură în vis, spre dimineaţă.

Dispărând, fără urmă, 'n veşnicie,
îmi lăsa scaunul, drept moştenire,
iar cucii şi aricii mă îmbie
să iau chip de nălucă, fără ştire...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare

Să arzi IUBIREA noastră, cu santal,
să nu miroas-a scrum neliniştit,
dar pune-i tot parfumu-ntr-un pocal,
s-avem când vom fi duh în Infinit!...

În buzunarul sufletului meu
îşi va găsi păstrare pe vecie
şi îmi va cere chiar şi DUMNEZEU
să parfumeze a lui abaţie.

Şi, negreşit că îi va fi pe plac,
povestea noastră va vrea să asculte,
sfinţindu-le cu mir ambroziac,
ne-o pune cununii de-ADOR, pe frunte.

Pe bolta celui de-al Nouălea Cer,
ne va uni-ntr-o sferă de Lumină,
împărtăşindu-ne orice Mister,
ne va hrăni cu Tainica Lui Cină...

poezie de Georgeta Radu din La vie en rose
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingăşie

În pic de rouă, dorul ne-a-mbrăţişat IUBIREA,
Făcându-ne să credem că plouă-n Infinit...
Şi, prinşi în jocul vieţii, ne-am întâlnit privirea,
Zâmbind, uimiţi de vraja din suflet nesfârşit...

Veşmintele de rouă, menite să ne-adape,
În goana dup-a lumii deşartă căutare,
De s-ar zvânta la soare, le-am primeni în ape,
De-un suflet şi alt suflet, ar fi-acoperitoare.

Să bem, IUBIREA mea, bobiţele de rouă
Ascunse-n mica noastră sticluţă de argint!
Să ne-mbătăm cu ele!... Şi chiar de nu mai plouă,
Ne-or ţine-o veşnicie, de sete, -n Infinit...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea albastră

Bem dimineaţă o cafea albastră?
E-o cafenea la margine de-azur!
E singura din Univers, e-a noastră
şi cafegiu e-un înger trubadur.

Ibricul e făcut din Lună Nouă
şi fierbe pe nisipul Mării Roşii,
cu apă-curcubeu, din stropi de rouă,
pe care-au lăcrimat-o albatroşii.

Cafeaua e fierbinte, ne aşteaptă!
Nisipu-a fost încins c-un dor de fulger,
aroma ei ne mângâie în şoaptă
şi-i îndulcită cu priviri de înger.

Îmbracă-te cu aripile albe
şi ia-mă-n braţe, să zburăm spre nori!
Inime roşii ne vor fi podoabe.
Vino, şi-om deveni nemuritori!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!