Georgeta Radu

Alegere

Pe cărarea împărţită între ură şi IUBIRE,
merge-agale-un suflet trist, că nu ştie ce să facă...
Obosit de sfâşiere, îndoială, amăgire,
simte c-ar vrea a iubi, însă ura-l ia-n tărbacă:

"-Te-ai sacrificat întruna, fără să primeşti nimica,
şi-ai ajuns la cap de drum, azi, uitat de toţi şi toate...
De-ai fi păstrat pentru tine puţintel, doar atâtica,
nu sfârşeai înfometat şi însetat de dreptate.

La ce-a fost bună durerea ce te-a-nsoţit viaţa-ntreagă?!
Tu zâmbeai, când mii de cioburi în bucăţi te sfârtecau,
şi credeai în vindecare, însă inima-ţi beteagă
uita adesea să bată când cei dragi te părăseau.

Ai iubit din răsputere, n-am putut a te convinge
că IUBIREA-i doar un vis şi nu are consistenţă.
Iată, eu sunt viguroasă şi te-oi învăţa a-nvinge
orice umbră de visări, împărţind tu penitenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmanilor mei! (cu toată dragostea!)

Nu, nu mi-e frică să vă spun când sufăr
şi nici ruşine nu îmi e deloc!
E ca şi când m-aş ruşina de-o boală
ce a crescut din... lipsă de noroc.

Se bucură duşmanii? Foarte bine!
Cu ce se-aleg dacă mi-e mie rău?!
Ei sunt mai demni de milă decât mine!
Orice duşman de-ăst' fel e-un bălălău!

Pandora a fost foarte generoasă
şi-a-mprăştiat cadouri fel de fel,
pe care partea minţii,-ntunecoasă,
le-ndeasă, lacomă, în sufleţel.

Suflete mici şi reci, de rău curtate,
se-adapă din băltoace cu noroi,
şi mestecă gunoaie aruncate,
grohăie-n bărbi, de parcă sunt moroi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

Acum... şi şapte de-ani, veneam şi eu pe lume
Ca să mă aflu-n treabă... aveam doar gânduri bune.

Era gata să mor... şi mama, odat' cu mine
Dar Dumnezeu n-a vrut şi s-a răstit: "Nu-i bine!

De ce dai înapoi?! Nu ştii ce ai promis?!
Chiar dac-ar fi război, nu vei cădea-n abis!"

M-am întors, ruşinată, din hotărârea mea,
Ştiind că viaţa toată va fi-ncercare grea.

Cu toate că zâmbeam, tristeţea-mi da de furcă
Şi în suflet găseam un mare dor de ducă...

Strângând din dinţi, gustam toată durerea vieţii,
În timp ce îmi treceau toţi anii tinereţii.

Nu vă mai spun povestea, că e numai a mea,
Şi ştiu că dac-aş spune-o, nicicui nu i-ar păsa.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E "grei" şi "grele"!

Pretinsele valori, pline de vanitate,
se-ntrec să se remarce în ochii orişicui.
Primind dezaprobări, pe viaţă-s încurcate,
căzute-n derizoriu, şi-agaţă pofta-n cui...

Când se adună-n haite, se perie, pe rând,
faţă de "restul lumii", sunt pline de dispreţ.
Se mângâie pe creştet şi se întorc scuipând,
scârbite-n falsitatea cu care îşi fac preţ.

În concurenţă grea, pizmaşă, otrăvită,
îşi îmbuibă declin ce stă la pândă-n noapte
să le taie elanu-aprins pentr-o clipită,
în care-şi tot promit că sunt ce nu se poate.

Salivează-njurând că strugurii sunt acri,
gingii îşi strepezesc şi fac paradontoze,
cu glas paranoid ţipă că-s monştri sacri
şi iau diazepam, să scape de nevroze...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negociere

Lasă-mi, iarnă, primăvara care stă la pândă-n muguri!
Ia-ţi oferta expirată, de zăpezi în vălătucuri!
Ai întârziat, dar asta nu te scuză nicidecum,
că iei ultima leţcaie văduvei, pentr-un nou fum!

Ea se bucura, sărmana, c-a scăpat şi iarna asta
de-mprumutul pentru lemne şi tu îi aduci năpasta,
doar ca să-ţi respecţi cel rang de inimă îngheţată
şi s-aminteşti tuturor cum era iarna odată?!

Asta e! Ai pierdut trenul, mai vine unul la anul.
Pân-atunci, te odihneşte, nu ne îngheţa elanul!
Tu, crăiasă, ia trăsura şi mulţumeşte c-ai fost!
Time out! Azi nu mai ai farmec, bisul tău ar fi anost!

Aşa-ţi păstrezi demnitatea şi puterea peste vremi?!
Nimeni nu te-o respecta, dacă iar sub viscol gemi
şi-l înşeli apoi cu gerul, rătăcind prin munţi şi văi,
născând copii de pripas, fulgi de nea - mici... pămpălăi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun(ă) ca pâinea caldă

Mai eşti pâinea care-ai fost?
Dulce, caldă şi curată,
dospită şi frământată,
coaptă la sfârşit de post,
de o mamă-adevărată?

Cine s-a-nfruptat din tine,
crezând că nu te sfârşeşti
şi că nu mucegăieşti,
de nu te va păstra bine?!

Când privirea-i e piezişă
şi aeru-a otrăvit,
clar, te vei fi isprăvit!
(Dacă mai e şi duglişă*!...)

Legea firii nu prea iartă
şi oricine-i obosit
de acel ce n-a iubit
şi mereu "o făcea fiartă".

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Gândurile-mi, ostenite de atâta poezie,
Lacrimi nu mai vor să curgă, că izvoarele-s secate,
Rimele sunt derutate de a lumii erezie,
Inima-mi cere degrabă doruri să le fac uitate.

Cer, Pământ, Lună şi Soare vor vacanţă de la slove,
Marea vrea să spargă valuri făr-a fi interpretată,
Fluturii fug să se-ascundă în hăţişuri de mangrove,
Tinereţea nu vrea s-afle nicicând că "a fost odată"...

Iau vacanţă, ies la aer, evadez din poezie,
Spiritul încătuşat nu mai poate să îndure
Frenezie, frământare, nelinişte, fantezie,
Ireal plin de angoase, ce vor viaţa să îmi fure.

Mă extrag, fără regrete, dintr-o-afacere falită,
Ce am scris, am scris pe bune, fără nicio fraudare,
Nu m-am căciulit vreodată, nefiind vreo ipocrită,
Pot privi pe-oricine-n suflet, fără nicio apăsare.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

"Eşti singură?"... mă întreba, în treacăt,
o IUBIRE...
"Haide cu mine, să aflăm
cea tainică-mplinire!
Hai! Uite... vezi, acolo-n stânga-i Inima
ce-ţi cere
Să-i fii aproape şi s-auzi
cum plânge de durere
Că vrea să scape de preaplin simţirea
în tăcere..."
Încrezătoare, obosită-n ani
de aşteptare,
Mă-ncumetai să plec cu cea IUBIRE-n
căutare.
Şi îl găsirăm, într-un colţ,
uitat parcă de lume,
Nefericit şi aruncat... dar
plin de gânduri bune.
Mă aştepta, fără să-mi ştie
un nume şi un chip,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece, dar... trece!

Furtuna asta de zăpadă ne pustieşte fără milă,
fură din suflet primăvara şi o târăşte în mocirlă.

Cu şfichiul gerului fierbinte ne flagelează bucuria,
cere impozit pe speranţe, nu ia în calcul mărturia
că am plătit pentru visare cu viaţă roasă-n mii de scame,
ninse în zile irosite în mult prea multă cugetare.

Vestalei frigului nu-i pasă, ea focului îi e duşman
şi suflă viscolul spre inimi, răpindu-ne an după an.
Preface-apoi sângele-n ţurţuri, înjunghiindu-ne mişel,
(în împietrirea-i ucigaşă, ăsta e singurul ei ţel.)

Habar nu are că există... În sufletu-i încrâncenat,
iubirea ei cea nenăscută zace, ca spinul îngheţat,
la margine de întuneric şi bagă Soarele la apă,
să-i dăruiască nopţii ceasuri... punând uitare-n orice groapă-
o casă pentr-un Trup de gheaţă, ce era cald până mai ieri
şi-azi duce crucea peste moarte, dăruind VIAŢA-n primăveri...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară

M-am tratat mai ieri, de fiere,
cu o lingură de miere
făcută de albinuţe
din cinci flori de părăluţe.
Fără doctori, fără bani,
am mai câştigat mulţi ani.
Chiar nimic nu mă mai doare
şi-acum mă răsfăţ în soare.
..................................................................

Aştept dulcea primăvară, să îmi murmure de viaţă,
stele proaspete să nască, să le-nfeşe-n dimineaţă,
inima lumii-nverzite să îşi strige nemurirea
odihnită-n albul iernii, isprăvindu-şi adormirea.

Fără lacrime amare, un izvor susură-n munte
şi, ghiduş, cu duioşie, mângâie stânca pe frunte.
Două flori de colţ, pereche, ce privesc la nori hoinari,
stau de vorbă liniştite, cochetând cu doi bondari.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!