Georgeta Radu

Ofilire

Se joacă toamna-n felul său,
cu raze dulci de soare,
mă-ntreabă dacă-mi pare rău
c-a ofilit o floare.

Mă uit la ea, şi îi zâmbesc,
şi-i spun că nu îmi pasă,
că, şi-ofilită dacă e,
o floare-i tot frumoasă.

E-adevărat, parfumu-i piere,
culoarea s-a schimbat.
Sămânţa-i este renviere
într-un boboc curat.

Răsare fraged, înfloreşte,
e-al fluturilor rai
şi-o altă toamnă-l ofileşte...
A fost copil, în mai...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Ce credeţi? Are vântul riduri?!
Eu cred că da! Zburând prin viaţă,
Prin aer, spart de el în cioburi,
Şi-a zgâriat anii pe faţă.

Aleargă-ntruna, ca nebun,
Asprimile să îşi pilească,
Ridică nori de praf pe drum,
Nemaiştiind să mai glumească.

Ploaia-l opreşte şi-i dă apă,
Să moaie crustele ciobite,
Să spele gânduri ce îl sapă,
Când noaptea-l cade în ispite...

El ploii îi culege flori
Şi le-ambalează-n adiere,
În nori, îi seamănă fiori
Ce-i prind IUBIREA-n mângâiere.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă de dor

Dă-mi, Doamne,-un stilou, să scriu pe un nor,
cu litere mari, cât îmi e de dor
de-al Nouălea Cer, rămas neatins
de-un ochi muritor, de viaţă închis...

Chiar dacă am vrea să nu ne-ntristăm,
o facem, crezând că ne bucurăm
de ce-i trecător şi neînsemnat...
De ce, ce ne place-nseamnă păcat?!

O grea bâjbâială ăst' Dar, numit viaţă!
În timpu-i ce trece, ne sapă pe faţă
dureri şi tristeţi şi zgârie-obrazul
cu şanţuri adânci, să-ngroape necazul.

De haz de necaz, rău m-am săturat,
pe oamenii răi, chiar m-am supărat!
E-un pic cam târziu s-am grijă de mine,
da-i bine şi-acum! Să văd cât mă ţine!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată de iubire

Am căutat în astă lume,
O mângâiere... un alint...
Şi nu am găsit decât fiere
Şi-atunci, degrabă am fugit.

Fugind de mine şi de viaţă,
Plângând în hohot, nevăzut,
În gânduri, pân'spre dimineaţă,
Te-aş fi aflat... dar n-am mai vrut.

Am dăruit în risipire
Preaplinul inimii curat...
Dar când simţeam doar amăgire,
Grăbeam să-l ştiu iar ferecat.

Când, toamna, mă trezii iar plânsă
De goana fără de sfârşit,
Când inima îmi părea stinsă,
Te auzii, în clar-şoptit...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limacşi

Melci "hazoşi" şi băloşi, cârcotaşi, unsuroşi,
lasă dâre pe-asfalt, tot visând la înalt,
şi-arată pupila, 'i-orbeşte lumina,
se târăsc, şi urăsc, şi se umflă, şi cresc...

Ar cânta, dar n-au glas (mult timp nu le-a rămas)
şi-s storciţi rând pe rând, că nu au niciun gând.
Se iţesc din boscheţi şi, crezând că-s isteţi,
convoac-adunare, dup-o ploaie mare.

Se sfădesc, trăncănesc, răguşesc, amuţesc
şi aşteaptă-n zadar râmele-cronicar,
să îi laude mult, să-i împingă-n tumult,
dar dispar la apus, că nimic n-au de spus.

Melci scabroşi, cheliosi, nişte libidinosi...
se dau melci de vază, da-s limacşi de varză,
se-ascund printre frunze, vânând buburuze.
Fiţoşi, lunecoşi, foaaarte simandicoşi...
... şi atat de-ofticoşi!!!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpâna

Ghemotoc de fericire, pisicuţa marmorată,
ne topeşte c-o privire de fetiţă îmbufnată.

Cum o bag puţin în seamă, de papuci mi se agaţă,
de nimic nu are teamă şi e tare vorbăreaţă.

Şoriceii fantomatici o stârnesc... m-abandonează,
se aruncă să îi prindă, însă nu-i asasinează,

fiind prea bine crescută, deşi mama-i maidaneză,
dar, lăsând-o sub o scară, a găsit-o o coafeză

ce i-a dăruit iubire, a-ngrijit-o ca pe dive,
apoi ne-a donat-o-n grabă, că s-a mutat în Maldive.

Recunosc, e urâţică, mai vorbim peste vreo lună,
când se va-ntrema, drăguţa, de la somn şi papa bună.

E micuţă, vrea să doarmă! Nu mişcăm, nu respirăm!
Vrem, nu vrem, ea e stăpâna şi programu-i respectăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taurul

E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Şi-şi ţine-adânc picioarele în el,
Mulţi zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.

E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Şi spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.

Un pic prea arţăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-şi taie-n curcubeie-a lor ispită.

Din cinste şi credinţă-şi face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Şi, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştirile TV

Frig afară, frig în cuget,
frig în casă, gol pe masă,
pantofi rupţi şi haina roasă,
bou strigându-şi foamea-n muget,
soba-i rece, viaţa trece,
apa-ngheaţă-n dimineaţă,
plânge-n noapte-o mogâldeaţă,
taică-su-i beat şi petrece,
mama doarme nemâncată,
gaz în lampă nu mai este,
lada s-a golit de zestre,
gura lumii e spurcată.
"-Auzi, soro,-au scăpătat!
Nu au după ce bea apă,
ăla mic de foame crapă,
că Ileana l-a-nţărcat.
Nu mai are pic de lapte!
Vaca le-a murit ieri seară!
Sunt mândri, nu vor să ceară!
-vorbeau două babe, 'n şoapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe ametaforică

Auzi, fa, Mariţo, s-a-nchis cimitirul!
De mâine, nici popa nu poa' să se-ngroape.
Noroc c-am troiţa lu' Gogu, aproape!
Ştii, colo, 'n grădină, unde-a crescut pirul.

Am ciment şi var. Îl bag pe Ilie,
să-mi sape o groapă, să toarne o criptă,
că inima mea de boală e friptă
şi azi nu putui să leg nici la vie.

Bocesc a pustie, când toc ceapa veche,
e ştevia fiere, nu pot s-o mănânc,
prea rău năduşesc, mă seac-o ureche
şi am o durere şi-un of în adââânc!...

Auzi, fa, Mariţo, ne ştim de copile!
Tu ştii că plângeam când o floare murea!
De ce mi-o fi dat Dumnezeu negre zile
şi-n fiece an sărăcia-mi sporea?!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alint metamorfozat

"Iubitule!... Frumosule!...
Măi, bunule!... Măi, dragule!...
Deşteptul meu!... Doritul meu!...
Bărbatul meu!... Stăpânul meu!...
Dintotdeauna te-am gândit!
Te voi iubi pân'la sfârşit!
În inimă te voi păstra!
Tu vei fi fericirea mea!
Doamne, tu nu eşti deloc rău!
Aş vrea să te ştiu soţul meu!"

(După îndelungi cercetări, s-a decretat că dragostea ţine 3 ani!.)... Aşadar, după 3 ani:

"Măi, omule!... Băiatule!...
Tembelule!... Sonatule!...
Cretinule!... Curvarule!...
Golanule!... Turbatule!...
Urâtule!... Beţivule!...
RATATULEEEEE!
De ce te-oi fi cules din drum?!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!