Lista completă, pagina 17
Incinerare
Cade jar din gura lumii
și-i rămân dinți de cenușă,
ce pocnesc ca o căpușă
înțepată-n cornul Lunii.
Doar scheletu-i mai scrâșnește,
când vreo coastă se revoltă
că plâng stelele sub boltă
de ura ce clocotește.
O falangă descărnată
își strigă dezaprobarea,
făr-a-și pune întrebarea
pentru ce-a fost amputată.
Genunchi, iertați de artroze,
pot acum să se îndoaie,
lacrimile curg șiroaie,
c-au acumulat nevroze.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flash
Ploi mărunte spală vremea (care trece, care vine)
de virtuți închipuite, fără noimă, fără rime.
Toate învârt roata vieții, când spre alții, când spre tine,
ochii arși 'și-nchid clipirea, de prea multă usturime.
Dinții lumii nu mai mușcă, strepeziți de răutate
nesătulă, dar sleită-n neputința de-a ucide
cu minciună, izvorâtă de micimi, și lașitate
ce sfârșește cu un rictus "dulce"... ca de aguride.
Limba, opărită tragic de cafeaua cea amară,
până mai ieri ascuțită de-un fierar lipsit de suflet,
se alină cu veninul curs din vorbele de-ocară
scăpărate pe la colțuri de gura-i, strâmbată-n rânjet.
Ploi mărunte... dinții lumii... roata vieții care trece...
Totul este... cum se spune?!... E... rahat cu apă rece...
sonet de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ai să știi... Și... ce dacă?!
Ne-am întâlnit în ceața deasă
și ne-am atins, fără să vrem,
și ai ales să-ți fiu aleasă,
luând din gară primul tren.
Spre-o destinație străină,
sorbindu-ne din ochi priveam,
dar tu nu aveai nicio vină!
Doar eu aveam! Că... te iubeam!
Tu erai prins în amăgire
și nu știai ce va urma.
Eu eram toată doar IUBIRE
și tu erai IUBIREA mea!
În glum-ai pus o sărutare
pe-obrazu-mi ce s-a înroșit
și, de emoție prea mare,
am închis ochii... și-am dorit
stăpân să-mi fii, în Legea Firii!...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâiere
Gândește primăvară și-ți vor răsări flori
În prispa adormită c-un zâmbet troienit,
Flori ce-ți vor da de veste că ești al meu IUBIT,
Chemându-te la mine, să-ți dăruiesc fiori.
Topind țurțuri de gheață, vom plânge lacrimi dulci
Și le vom închina emoțiilor mute,
Împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
Când sufletul, sfințit, în mine o să-l culci.
Apoi, ne-om răsfăța cu vise împlinite,
Din noapte până-n zori, pe așternut de dor,
Ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
Născut din întuneric de simțiri neiubite.
Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul
Ce se va încălzi la flacăra IUBIRII
Și amândoi afla-vom secretul fericirii
Ascunse-n Începutul ce-a dăruit cuvântul...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucla mea de timp
Prieteni, m-am îndrăgostit de poezia mea!
O fi vreun soi de narcisism?!
Ast-ar fi o belea!
Mă plimb prin gânduri, mă găsesc cu sufletul uscat.
Când obosesc... mă odihnesc!
Credeți că e păcat?!
Pentru un timp, mă risipesc în grija pentru lut,
dar nu sunt eu... și mă întreb:
Ăsta e timp pierdut?!
Din nou mă-ntrec cu viața-n zbor, i-ascult vuietul mut...
Mă simt ca un soldat învins
de un dușman temut...
Repet mereu că-mbătrânesc, dar sufletul mi-e scut.
Vrea să mă-nvețe să trăiesc...
Nu asta i-am cerut!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curiozitate
-Dacă treci pe lângă soartă,
dă-i binețe, cu umor,
și, de-o vezi că stă la poartă,
întreab-o despre... amor!
Are-apucături ciudate,
nimeni nu i le-a-nțeles.
S-ar putea să-ți dea de toate,
poate-ți dă vieții un sens...
De nimeni nu îi prea pasă,
face numai ce vrea ea.
Dacă o inviți la masă,
poate că te va plăcea...
-Știi, m-am întâlnit cu soarta
și-am făcut tot ce mi-ai zis:
i-am zâmbit, i-am deschis poarta,
dar... nimic nu mi-a prezis!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâiere
Gândește primăvară și-ți vor răsări flori
în prispa adormită c-un zâmbet troienit,
flori ce-ți vor da de veste că ești al meu IUBIT,
chemându-te la mine, să îți trezesc fiori.
Topind vremea de gheață, vom plânge lacrimi dulci
și le vom închina emoțiilor mute,
împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
când sufletul sfințit, în mine o să-l culci.
Apoi, ne-om răsfăța cu vise împlinite,
din noapte până-n zori, pe așternut de dor,
ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
născut din întuneric de zile netrăite.
Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul,
ce se va încălzi la flacăra IUBIRII,
și amândoi afla-vom secretul fericirii
ascunse-n Începutul ce-a dăruit Cuvântul...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger și demon
Înger și demon, dintr-o cruce ruptă,
se bat pentru-al meu suflet obosit.
Într-un târziu, sleiți de-atâta luptă,
se odihnesc pe dorul ce-am cosit...
În stele se aprinde-o vină stinsă
de albul Lebedei, în vremuri reci,
și-n ochii Lunii de-ntuneric prinsă,
se oglindesc doar simțăminte seci.
Fățarnicele umbre de-ndoială,
sufleori ai ne'mplinirilor lumești,
șoptind spre vârcolaci, cad la-nvoială
să scrie ce nu-ți place să citești.
Înger și demon, dintr-o cruce ruptă,
fac schimb de aripi, nemaivrând vreodat'
să-și piardă timpul, obosind în luptă,
pentru niciun alt vis înflăcărat...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinsoare
Fac prinsoare, pe o floare,
că vei pierde, de mă pierzi!
Vei vedea doar stele verzi
dacă ți-e frică de Soare!
Nimeni nu-mplinește vise,
dacă-i surd, când doru-i cere
să îi toarne-n suflet miere...
Lasă-ți porțile deschise!
Ai schimbat toamna târzie
pe-un buchet de viorele
și ai câștigat, cu ele,
IUBIREA din poezie.
Scaldă-te-n ploaie de rouă,
ce adapă duhul ierbii,
duh ce-ngenunchează cerbii,
când răsare Luna nouă!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de dragoste
Iubirea mea și-a altora,
iubirea mea, tu nu pleca!
Mai stai un pic, pun un ibric,
bem o cafea, îți va plăcea!
Eu te-am iubit, m-ai înrobit!
Oprește-te, întoarce-te!
Iubire ești, mă chinuiești,
fii fericit, eu te-am iubit
și te-am cântat cu un oftat.
Iubirea mea, comoara mea,
rămâi aici, scapă de frici!
(Și aș putea continua...
la nesfârșit, spunând NI-MIC...
dar mă opresc, nu mai doresc
tâmpenii să bolborosesc,
să v-asupresc, să vă acresc,
c-un astfel de "poem" prostesc!
Decât în de-astea să sfârșesc,
din fb mă cărăbănesc
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Georgeta Radu, adresa este:
