Lista completă, pagina 11
Moartea albă
Mă uit în ochii iernii și îi trimit căldură,
însă ochii-i de gheață mă-ntâmpină cu ură.
O ură neagră, -ascunsă în albul pur de nea,
să-mi stingă-ar vrea privirea din ochi de albăstrea.
I-ntorc spatele-ndată și plec pe drum, voioasă,
dar ea mă însoțește, să-mi intre-n gând și-n casă.
Pe câmp plâng imortele ce-și frâng trupu-mpietrit
sub giulgiul de zăpadă, de ură pângărit.
Într-un sfârșit se-mbracă pământu-n albul morții...
Târziu ajung acasă, m-opresc în fața porții,
intru doar eu și-nchid cu lacăt de Lumină,
lăsând iarna în drum, fără să simt vreo vină...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor trist
Trece... încet... zi după zi...
Mi-e dorul trist de tine...
De-ai învăța a-l auzi,
ai alerga spre mine...
Stau sus, pe munți îndurerați,
și am stâncile martori
că-n coaja brazilor furați
se-ascund demonii tartori.
Rânjesc, și fac vrăji după vrăji,
și-mi tulbură seninul,
și-mi pun la poartă cerberi- străji
ce-mi toarnă-n ochi veninul.
De ceasul vieții se feresc,
când întâlnesc IUBIRE.
Foc scuipă, se schimonosesc.
(IUBIREA-i MÂNTUIRE).
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătiri de plecare
În trupul tău se ceartă, în surdină,
îngândurări dintr-un sfârșit de veac,
cu vremea asta, ce îți e străină,
și dorul tău de a-ți găsi un leac.
Te simți pierdut în rostul fără rost,
e anacronic lied-ul tău străvechi,
respirul e sălciu, totul e-anost,
oamenii-s singuri, deși sunt perechi.
Viața-i tăcută, chiar nimic nu-ți spune,
nici somnul nu mai știe a visa,
te doare tot, când Soarele apune,
pasul ți-e greu, nu mai poate valsa.
O liniște-a tristeții se așterne,
valuri de timp încremenesc la mal,
poverile, care păreau eterne,
se-apropie și ele de final...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta simt
Dezbraci ploile de lacrimi
și mi-aduci senin din soare,
sufletul mi se deschide
ca o floare...
Dacă nu te văd prin preajmă,
îmi pierd rostul și puterea!
Mă simt vie doar când îți simt
mângâierea.
Din căușul mâinii tale,
savurez nectarul vieții,
când mă mângâi, în secunda
dimineții.
Porți în tine frumusețe,
cât și ceru-n curcubeie...
Cheamă-mă! Și-oi fi, pe veci,
a ta femeie!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prețul fericirii
Îmi vând comorile pentr-un cuvânt
Să-ncerc să-nvăț și eu ce-i Fericirea,
Să aflu cine-am fost și cine sunt...
Da, ați ghicit, cuvântul e IUBIREA!
IUBIREA am ascuns-o-n mii de vieți,
Sub lacrimi, pe obrazul obosit...
Azi mă răsfață-n blânde dimineți,
Și știu că-ntotdeauna te-am dorit!
Ca fluturele-n cupa florilor,
Tu poposești, în inima-mi fămândă,
Mă iei în zbor, deasupra norilor,
În miezul vieții care stă la pândă.
Îmi vinzi comorile pentr-un cuvânt
Și-aflăm, în doi, ce-nseamnă Fericirea,
Când, cu Lumina făcând legământ,
Punem într-un sărut, toată IUBIREA...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste
O visare despletită într-o patimă cât marea
ne cutreieră prin vene și stârnește tulburarea.
Printre șoapte cresc suspine ce zidesc o catedrală
din culori de curcubeie rostuite în spirală.
Ruga inimilor noastre-ngenunchiate-n strana firii
face Cerul să abroge legile împotrivirii
și-n uitările de Sine, grijuliu, ne-adăpostește,
cu șampania IUBIRII sângele ni-l clocotește.
Roșul inimilor arde trupurile, cu dorință,
cultul Dragostei se-nalță în adâncuri de ființă,
cu Divinul prins sub pleoape, clipa ne împărtășește...
La fel se iubeau și zeii: pătimaș, carnal, trupește...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului
Vezi, Adriane, lumea însetată
de lacrimile poeziei tale?
Te-ai depărtat, lăsând-o întristată,
când îngeri te-au chemat pe a lor cale.
Ai plâns, ai râs, ai ars în vers măiastru,
Izvor de slove-n patimă de geniu!
Zburai și ne-aduceai din ceru-albastru
vorbe dumnezeiești, pentr-un mileniu.
Când ai simțit că Moartea vine-ntinsă,
Chemându-ți pe-un pat de spital pieirea,
Ai recitat, cu voce-aproape stinsă,
Versuri în care-agoniza IUBIREA.
Liber să suferi, gustai chin în viață
și, ca noi toți, ai dus și tu o cruce.
Icoana poeziei tale-nalță...
Dormi, Adriane! Fie-ți somnul dulce!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu întrebi
Să nu întrebi... nimic,
că nu-ți voi mai răspunde
la întrebări mai vechi,
venite de niciunde!
Să nu mă-ntrebi când plâng,
de ce nu te mai simt!
Voi plânge doar în gând,
de-oi vrea să te alint.
Tu nu ai nicio vină
că mi-ai ieșit în drum
și m-ai crezut divină,
când eu eram... doar fum...
Să nu te-ntrebi, de oare
vreodată mi-ai greșit!
Tu mi-ai dat tămâioare,
EU nu le-am prețuit!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!
Mi te plimbi printre gânduri
când m-apuc s-aștern rânduri,
când te chem în eter,
între apă și cer
și te caut în vise
cu zeițe convinse
de mărunți muritori
rătăciți printre nori.
Mă auzi, te trezești,
înspre mine pornești
și mă afli cântând,
sărutând al tău gând
ce pierduse dorință
de-a mai vrea să fii Ființă...
Vino să te răsfăț,
vino să te învăț
ce înseamnă păcat,
în extaz îmbrăcat,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere
Leagănă-mă toamnă, mângâie-mă-n soare,
Să mă simt copil, să uit ce mă doare!
Fură-mi întristarea din amurg cernit,
Răcorește-mi fruntea de jarul mocnit!
Prinde-mă în hora frunzelor tărcate
Ce topesc paleta dorurilor toate!
Du-mă-n amintirea din copilărie,
Când credeam că viața e de jucărie!
Lasă-mi duh să zboare pe-aripi de cocor,
Pribegind prin timp, odihnind pe-un nor,
Iernând în tărâmuri uitate de lume,
Adunând de-acolo, numai gânduri bune!
Și, întors la mine, către primăvară,
Să simtă curat, ca întâia oară,
Printre anotimpuri să lunece lin!
De poți face asta, la tine mă-nchin!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Georgeta Radu, adresa este:
