G.M. Zamfirescu

Lacrima era un protest.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al III-lea - "Se împletesc destine între timp"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăisem unul prin altul, chip răsfrânt în două oglinzi paralele.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al VI-lea - "Soarele murise cu mărăcinii şi copilăria"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigam de acolo, din pragul dintre viaţă şi moarte, spre depărtări şi înălţimi, puternic, cu palmele la gură şi ochii crânceni: Unde e Dumnezeu? Îl caut pe Dumnezeu...

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întelegeam, pentru întâia oară, că sunt dureri mai presus de plâns şi de zbucium.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o întrebare ce mă chinuia, pe care o strigasem în mine, ca să nu aflu un răspuns.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al V-lea - "Descifrare în palme şi vreme"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea curând apropiat de adevărul brutal al vieţii, prea devreme prins de aripă, lovit de toate tainele şi sângerat în toţi mărăcinii necazurilor, sufletul acesta crescuse răsucit şi strâmb, ca un copac cu fruct pădureţ la gust otrăvitor...

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al IV-lea - "Un suflet crescuse răsucit şi strâmb"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea curând apropiat de adevărul brutal al vieţii, prea devreme prins de aripă, lovit de toate tainele şi sângerat în toţi mărăcinii necazurilor, sufletul acesta crescuse răsucit şi strâmbă, ca un copac cu fruct pădureţ la gust şi otrăvitor.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă înveseleam brusc - o veselie stridentă, mărturisită în gesturi nestăpânite, dezechilibrate, simptomatice, sub care creştea un sentiment de gol şi de îndepărtare, de apăsare pe umeri, de lunecare şi de pierdere a pământului de sub picioare.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al IV-lea - "Un suflet crescuse răsucit şi strâmb"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eram convins de ce spun. Aveam impresia că scot cuvintele din buzunare şi le arunc, pe lângă fată, boabe de porumb, în zăpadă. Le găsisem, întâmplător, la mine, dar nu erau ale mele. Nici Fana nu întinsese mâna să le prindă. Simţisem, vorbind, cum creşte îndoiala şi cum acoperă, ca două palme flacăra unei lumânăro, alt adevăr: murise cineva în mine.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al VI-lea - "Soarele murise cu mărăcinii şi copilăria"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se înnodau întrebările în mine şi nu ştiam cum să le smulg în lumină, cu ce vorbe să le spun. Închisesem ochii, să le simt, să le apropii, să le vad mai limpede. Se despica în mine o amintire şi se desfăcea, miraculoasă, ca o floare japoneză în apă...

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!