Lista completă, pagina 100
Rădăcini de gânduri
ocrotesc rădăcinile vieții din sublim peisaj
am descoperit în sevă elixirul delicios
printre pietre s-au extins cu mult curaj
energia veșniciei primită de la Cristos.
mă extind și eu prin poeme de suflet
lansez cuvinte spre cerul însorit
am gasit cărările mele prin sunet
ca o floare de lumină tot mereu am răsărit.
avântul meu tumultuos și arzător
se ridică la cer o stea să cucerească
să-i simt aproape spiritul ocrotitor
care curmă tristețea, furia câinească.
gândurile mele cresc ca un pom roditor
privighetori de seamă vreau să mă locuiască.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excese de iubire
inima mea face din iubire excese
din preaplinul meu răspândesc în lume
adorări de viață de întâmplări alese
timpul nu-l disprețuiesc pentru cutume.
ființa mea trăiește amplă expansiune
spre lună și spre stele spre luceferi
spre sfinți cu care fac pură comuniune
în veghea nocturnă ca tu să nu suferi.
să treci de spaima propriilor asprimi
tu suflet dedat romantismului magic
să te transpui în Eros până în profunzimi
servind iubirea lumii în spirit nevralgic
de la Cristos învață tristețea s-o reprimi
pe valuri de speranțe din oceanul nostalgic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp pasager romanțios
peste sate plutește fumul gros din sobe
frigul s-a instalat peste țara întreagă
preoții s-au înveșmântat cu negre robe
și predică-n biserici din scriptura dragă.
urmele se pierd prin ploaia ce cade
viața ca sufletul s-a dilatat în bolte
romanța toamnei răsună în cascade
dospodari sunt fericiți cu a verii recolte.
e timpul nunților cu armonii în spații
coloane de iubire se ridică la cer
avânturile vremii nutresc la constelații
de vise și de fericire când grijile pier.
leagăn al uitărilor prilej de revelații
este timpul meu prin lume pasager.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Operă poematică
minunea plămădită dintr-un vis stelar
noaptea mă inspiră să cochetez cu versul
sufletul și inima le-a umplut cu har
la zbucium și tristețe să găsesc reversul.
adâncimea iubirii derivă din reală magie
profundă precum marea gătită cu perle
complex universal completat de-o regie
în spectacolul vieții unde cântă mierle.
fluxul creației mă menține pe val
porniri pasionale sfârșesc într-un poem
infinitul fericirii mi-e aproape, ideal
cu lumini îngerești -sculptură pe totem.
ardori afective le transpun scriptural
operă plămădită de un spirit boem.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub un cer boem
trăiesc stări cristaline din boem izvor
în puritatea lui se oglindește cerul
am închis tristețea și i-am pus zăvor
ca să nu mai tulbure magia, misterul
elanurile tandre m-apropie de stele
în suflu melancolic mă regăsesc și eu
am rupt șapte peceți la gândurile mele
destram tăcerea și vorbesc cu Dumnezeu.
timpul meu se măsoară cu ample vibrații
cerească feerie se cerne peste suflet
sufletul meu s-a încărcat cu revelații
și deseori îmi pare că plutesc pe sunet.
bezne și abisuri dispar în constelații
norii se descarcă-n ploaie împunși de tunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp cu nimbul aurit
gânduri au îngălbenit de-atâta freamăt
toamna s-a așezat și în sufletul meu
frunzele cad din arbori se aude un geamăt
viori în festival plâng la Ateneu.
a rămas nostalgia în ungherele vieții
și versurile scrise sub cerul zâmbitor
vise de împlinire trec prin vaporii ceții
semețe sunt ca brazii în minunat decor.
e un timp de reflecții care mă îndeamnă
să conserv în suflet trăiri de poveste
după orice vară toamna mă condamnă
să strâng înțelepciune din zările celeste.
timpul cu miracole lumea o înseamnă
sub soarele statornic ce lumină vestește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versificând mirajul verii
simt mirajul verii prin zbor de libelulă
planează peste nuferi albi, galbeni, roz
trăiesc fiori nostalgici în fiece celulă
drumul meu e neted nu-i atins de rogoz.
peisaje de vis îmi pătrund în privire
vara naturile sunt magice, sublime
cu Dumnezeu aproape cunosc o izbăvire
mărturisesc zilnic fericiri în rime.
magnolii roz au înflorit a doua oară
răspândesc prin vânt parfumul diafan
îmi trimite zâmbete luceafărul de seară
mă înveșmânt și eu cu licărul mirean.
iar înmulțesc lumini cu lumânări de ceară
dar nu mă las condusă de îngerul viclean.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri de vară
mi-e foarte dor să mai merg într-un club
să dansez disco până la miezul nopții
dar greoi se scurge timpul meu în cub
bătrânețea mea-i la îndemâna sorții.
mi-e dor cu prietenii să stau la taifas
la o bere pe terasa invadată de soare
timpul să se scurgă frenetic prin ceas
vântul să fluiere un refren de răcoare.
viața mi-e îngrădită de bătrânețea grea
moartea s-a cuibărit în spatele meu
picioarele mă dor, vai tinerețea mea
e doar o amintire pe negru imprimeu.
dar am un vis romantic un corifeu se vrea
să strângă lumini înțelepte de la Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romantism nocturn
am prins într-o salbă anii ce-au trecut
e scris în legea firii viața s-o cinstesc
cu iubirea pură timpul l-am petrecut
îmi este drag de lume, cerul îl slăvesc.
nu știu de plictiseală mă delectez cu versul
las cu el amprente prin lumea întreagă
cu romantismul verde seduc universul
știu că Dumnezeu poate să mă-nțeleagă.
stau pe terasă cerul sublim îl admir
cu mâini diafane stelele mă ating
mă trec fiori nostalgici ca de trandafir
mă scutur ca vântul de gândul nătâng.
luna mă învăluie cu albu-i patrafir
emoții din lumină în suflet se răsfrâng.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagina filozofală
amintiri mă însoțesc freamătă în lumină
stelele tremură sus pe bolta cerească
când natura geme, suferă, suspină
extinsă în adâncuri de genă omenească.
urc falnica Golgotă am ajuns la răscruce
acolo e mântuitorul... lacrima de lumină
păcatul metafizic l-a răstignit pe cruce
căci nu e om pe lume să nu aibă vină.
spaime dilată timpul cuibărit în suflet
mi-e greu să fiu atentă la neantul meu
toate oasele mă dor de-atâta umblet
am căutat apropierea de bunul Dumnezeu.
mă pierd în paradox mă regăsesc în sunet
în filozofia vremii mă adâncesc mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Floare Petrov, adresa este: