Lista completă
Mâine Sonetul XVIII
Doamne, ce am eu de-mi cauți prietenia-atât de-asiduu?
Ce fel de câștig oare, Isuse, poți de la mine-avea,
încât, înghețat de vântul rece, aștepți la poarta mea
în bezna și-n infernul nopților de iarnă încontinuu?
Cât de negru și de meschin înlăuntrul meu am fost!
Să nu-ți deschid! Cât de am putut fi de necumpătat
dacă din împietrirea inimii mele încă nu s-au vindecat
cumplitele răni ale trupului tău lipsit de adăpost!
De câte ori îngerul a șoptit sfios, de câte ori,
"suflete, apropie-te de fereastră și privește-afară,
vei vedea cu câtă iubire bate el la ușa ta, iar și iară!"
Și, oh, de câte ori vocii hrănitoare ca o pâine,
"Mâine,-ți vom deschide ușa," răspundeam, surzi și chiori,
pentru ca apoi a doua zi să repetăm răspunsul, "Mâine."
poezie de Félix Lope de Vega, 1562-1635 din Rime sacre, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Félix Lope de Vega, 1562-1635, adresa este: