Eugenia Calancea

Pe patul cu flori albe

Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe faţa ta şi fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranţe cu tine aş zbura
într-un vis de iarnă de te-aş atinge
pe patul cu flori albe aş dormi o viaţă
şi deodată din vis aş vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aştept să mă priveşti
şi faţa să-ţi fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viaţa ta tu mă primeşti
fără a şti de mine să-mi dăruieşti iubire.

poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe frumoase

Au fost multe clipe frumoase
Şi cred că nu vor mai fi, ştiu bine,
Au fost desprinse ca din poveste,
Atunci când eu sunt cu tine.

Aş da tot, cât aş putea
Să vină din nou timpul, ştiu bine,
O clipă doar să pot să mă-ntorc,
Cu zâmbetul deschis la tine.

Speranţa mea nu mai are vlagă
Ea vrea să se stingă-n mine,
Dar domnul mi te-a scos în cale
Şi sunt acum cu tine.

Vreau să fiu bine dacă îţi dai seama
Şi vreau să ne fie bine,
Că uneori greşesc, tu iartă
Şi fii mereu cu mine.

poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu la mare...

Sunt bună cu el şi i-am cucerit inima,
Dar cred că uşor aşa s-a îndrăgostit de mine,
Acum am zile pline şi senine,
Aşa cum eram în copilărie cu mama.
Vreau să merg la mare unde valurile mă-nconjoară,
Un sentiment din trecut vine spre seară,
Când apusul are multe culori aurii,
Pescăruşii prind aproape de apă peştii vii,
Iar noi vrem să prindem valul fioros
Şi credem că această aventură ne este de prisos.
El pentru mine e un suflet bun,
Iar eu il iubesc şi-mi umfu penele ca un păun.

poezie de Eugenia Calancea (22 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu renunţ

Nu mă las...
Viaţa m-a învăţat
Să nu mă dau bătută niciodată,
Întotdeauna m-am luptat cu cuie şi dinţi,
Cu dragoste şi suferinţă....
Am avut atât de multe lupte...
De mi-am dat şi sufletul.
Eu nu neg nimic,
Pentru că şi suferinţa
Te învaţă să iubeşti
Şi să-ţi dai seama în ce mod mergi,
Acum tu şi cu mine.
Sufletul meu,
Eşti sigur că n-o să te scap,
Cu preţul de a te urmări în lume,
Dar erai deja în gândurile mele,
Chiar dacă sunt cei care nu cred,
Nu-mi pasă...
Eu nu renunţ.

poezie de Eugenia Calancea (22 aprilie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajitoarea

O mireasă sălbatică cu părul brun, parcă,
Fugea de-un blestem şi nu voia să se întoarcă,
Iar o vrăjitoare dintr-un basm punea,
Lemne pe foc şi lecuri rele făcea.

Oamenii ştiau că otrăvea-n fântână apa,
Încercau să scape de lucruri ce îngropa,
Dar de blestem, nu puteau, murind de sete,
Fugeau şi căutau leac în alte sate.

Veni în grabă un om cu pâine şi lapte cald
Şi se urcă în copacul cel mai înalt,
De unde aruncă o plasă să prindă vrăjitoarea
Şi uite-aşa o prinse ca-n lesă pe ea.

poezie de Eugenia Calancea (21 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cele mai gingaşe mame...

Voi femeile înainte să fiţi doamne,
Voi sunteţi pentru noi mame.
O viaţă primiţi şi o viaţă daţi,
Tot cei mai scump voi meritaţi.
Din buchetul de flori
Tu eşti cea mai frumoasă floare
Şi azi pentru tine e sărbătoare,
Vreau să-ţi urez sănătate,
Şi ani frumoşi cât se poate,
Fericirea aş vrea să vă fie,
În sufletul tău cu bucurie,
Trandafiri cu miresme să primiţi,
S-aveţi anii fericiţi!
La mulţi ani, pentru ale noastre mame,
Voi rămâneţi şi veţi fi,
Cele mai mai gingaşe doamne.

poezie de Eugenia Calancea (8 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama pământul...

Mi s-a spus adesea
că e nevoie de totul
pentru a face o lume...
dar uităm de multe ori
că este nevoie de o lume
pentru a face totul!
Prea mulţi oameni uită de asta
şi dispreţuiesc
acest leagăn al vieţii
atât de frumos,
acest pământ hrănitor
ca o mamă a tuturor
care ne sprijină câte un pic
în fiecare zi a vieţii noastre,
iar în adâncul inimii noastre
acest sentiment ne îndeamnă
şi ne conduce să trăim veşnic
în pasiune, în armonie
şi cu dorinţa de a iubi pur şi simplu.

poezie de Eugenia Calancea (27 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înţeles că viaţa,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să ştiu ce am de făcut pe urmă...
Am înţeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Şi doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Şi poate aşa voi reuşi...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuşi cândva?
Să trec peste tot şi toate...
Aşa cum mai trece o zi şi vine iar noaptea...

poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simte inima mea

Iar mă cuprinde dimineaţa
Încă o noapte n-am dormit,
Zorile îmi spală faţa
Sufletul mi-e răvăşit.

Iar visez la mângâiere
Şi că ochii îmi săruti,
Iar m-apasă o durere
Simt cum cad şi nu m-ajuţi.

Niciodată cu cuvinte
N-am să pot ca să-ţi explic,
Tot ce inima mea simte
Şi ce greu e să te implic.

Totu-n jur este prea rece
Rece e-n inima mea,
Singură şi nu-mi mai trece
Din minte figura ta.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (12 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut un vis

Mă uit şi fereastra nu mai e îngheţată,
Dar totuşi strada e întunecată,
Florile de la geam înfloresc
Şi caut chipul tău să-l găsesc.

Lungă e calea spre tine,
Mă chinui de mult şi nu mai ţine,
Dorul meu şi chiar visul meu,
Îl voi tine lângă mine mereu.

Cu blândeţe şi multă dulceaţă
Ţi-am vorbit mult despre viaţă
Şi-aş vrea s-aud din gură ta
Ceva frumos ce-aş putea asculta.

Mi-e dor de ale tale şoapte,
Să te chem din nou în noapte,
Să strig c-am avut un vis
Că duşmanul a fost prins.

poezie de Eugenia Calancea (6 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!