Eugenia Calancea

O poartă deschisă

Observ că e mai rea lumea
Şi aş vrea să plec peste hotare,
Să nu mai văd amărăciunea,
Chinul, durerea şi atâtea jale.
Acum la sfârşit de vară,
Încerc să mă concentrez,
Cum era odinioară,
Dar nu vreau să mă frustrez.
Vreau să colind în lung şi-n lat
Să văd cum lumea se ridică
Să fie bine-n fiecare stat
Şi eu să fiu puternică.
Visez, dar lumea mi-e închisă,
Nu pot pătrunde unde-aş vrea
Şi poate aici e-o poartă deschisă
Ce va face transformarea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult

Mi-am dorit atât de mult
ca dragostea să cadă
ca o ploaie caldă de primăvară
din negura cerului sfânt
şi eu să mă ascund
să nu mă vadă nimeni
cum plâng şi spun poveşti.
Mi-am dorit atât de mult
să am trăiri reale cu sentimente
şi emoţii călătoare
care zboară prin univers
trezind plăceri trupeşti.
Mi-am dorit atât de mult
să am un înger al meu
ce să fie mut şi timid
şi să vină pe un norişor de catifea
viaţa mea împărţind-o astfel cu cineva.

poezie de Eugenia Calancea (11 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinându-se de mână

Totul e într-o poveste
în mirosul florilor de tei
am să vă dau de veste
cum a fost şi cum va fi.
Într-o lume în declin
toţi suntem grăbiţi,
că avem şi-n suspin
şi paşii ni se pierd rătăciţi.
Două suflete-mpreună,
ştii, acele începuturi
ei ţinându-se de mână
şi-n stomac le treceau fluturi,
iar în ziua care vine
vreau să înfloresc
de atâta iubire
vreau să mă topesc.
Nu ştiu până unde
esenţa de culoare
cerul va apune
ascuns în scrisoare.

poezie de Eugenia Calancea (20 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea ta...

Frunzele îmi spun
despre tine
că eşti drăguţ
şi te vreau lângă mine,
iar acum când,
iluziile-nfloresc,
mi se pare
că pe tine te zăresc.
În amurgul palid
şi pustiu
adorm în patul meu
purpuriu.
Sentimente,
iluzii, dorinţe
spuse în şoapte,
încet, amintirea ta,
s-a stins în noapte.
Poate că şi tu încet,
pe mine m-ai uitat,
dar rămân aici,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt femeia rea

În gândul tău eu sunt femeia rea,
Dar tu eşti bărbatul bun din viaţa mea,
Ce fac ca din drum eu să te-opresc
Că viaţa mea eu vreau să-ţi dăruiesc.
Voi spera şi vreau să îndrăznesc,
Să fac lumină-n sufletul tău şi să te iubesc.
Vreau să-mi spui draga mea sau scumpa mea
Şi să nu mă poţi uita.
Am lacrimi de durere că-mi este destul de rău,
Dar tu eşti în gândul meu mereu
Şi nu vreau să ai sufletul trist,
Că eu nu sunt femeia rea şi-n durere eu încă exist

poezie de Eugenia Calancea (10 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-arunc în mare...

Ochii mei licăresc mai mult,
din nou viaţa grea eu o ascult,
nu mai vreau nici un gând,
că mă face ca totul să vând.

Să vând visele, speranţele,
să-mi vând şi frumuseţile,
s-ascult vrăjitoarele cu vrăjile
şi demonii cu dezmăţurile.

Din nou m-arunc în mare
şi văd stânca rece şi tare,
aş vrea din nou la înălţime,
dar nimeni nu mă ţine.

Acum totul din nou mă doare,
şi privesc stelele în zare,
iar acum năframa-mi cade
şi văd viaţa mea cum scade.

poezie de Eugenia Calancea (17 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăile inimii pe zăpadă...

Ce zi frumoasă de colind,
Aruncă-ţi braţele în vânt,
Pe tâmple visele-mi aprind,
Toate să fie într-un gând.
Fură scânteia de la piatră
Şi-n suflet aprinde-o tornadă,
Soarele într-o cascadă
Lumină din lacul de ghiaţă.
Scară, curcubeu în soare,
Mă simt şi eu ca o ninsoare
Fură tăcerea la o iscoadă,
Apoi vezi bătăile inimii pe zăpadă...
Şi uite ninge-a nepăsare
Ninge cu fulgi de răbdare,
Cu fulgi de îngeri făuriţi
Ce astăzi şi-au ieşit din minţi...

poezie de Eugenia Calancea (28 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce suntem în interior

Parfumul tău persistă încă
ca să-mi ţină companie,
după ce ai plecat supărată.
Când crezi că arăţi mai bine,
părerile altora se retrag...
ca frunzele toamna...
Şi pentru a-ţi face sufletul
să vorbească cu al meu
ne putem ţine de mână
chiar şi trăind departe
într-un spaţiu fără timp
în cazul în care tu eşti
ceea ce contează.
Limba nu are oase,
dar este suficient de puternică
pentru a rupe în două o inimă...
aşa că fii precaut cu cuvintele tale.

poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis ciudat...

Încă e noapte şi liniştea coboară,
Mă uit pe geam şi văd în zare lună,
M-aşez la somn şi văd chipul tău iubit
E linişte şi toată lumea a adormit.
În visul meu am aripi şi vreau să zbor,
Dar îmi pătrund adânc şoapte de dor,
Apoi sap adânc şi-ajung până la soare.
Sunt vise, covoare şi eu m-arunc în mare.
Pe-nsorita plajă apoi ne restrângem,
Cu dragostea oarbă noi oase frângem
Şi zborul ajunge pe margini de culmi,
Dar mă trezesc şi cred că sunt pe alte lumi.

poezie de Eugenia Calancea (27 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mâna mi-ai întins

Credeam că iubirea
e o mare minciună,
dupa o grea despărţire,
dar acum cred că împreună,
ceva frumos o să se lege.
Credeam că totul e la fel,
că el a fost cel ce m-a-nvins,
acum nu pot să cred defel
că tu mâna mi-ai întins.
Şi dacă vrei mergem pe creste,
pe munţii înalţi şi dealuri multe,
un gând curat şi o poveste,
povestind de inimi frânte.
Sperăm să nu ne mai trezim,
niciodată-n coşmarul vieţii,
iar iubirea în care trăim,
să stingă inima tristeţii.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!