Eugenia Calancea

Vrem să trăim în fercire

În poliţie sunt mulţi
Tu nu vrei să ne asculţi,
Uite aşa ne mor copiii
Din cauza unor cusurgiii.

Trebuie să îi păzim,
Rău să nu mai auzim,
Să schimbăm justiţia,
Să schimbăm politica.

Să fie în ţară iubire,
Să trăim în fericire,
Omul rău să ne dispară
Dacă nu el ne omoară.

Domnul ne dă tot ce-i bun,
Nu vrea omul nebun.
Rugăciunea noastră-i bună,
Să nu trăim în minciună.

poezie de Eugenia Calancea (1 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al nostru cânt...

Azi văd cumplit bilanţul vieţii mele,
cu vise speranţe şi minciuni
şi faţa mea palidă şi ştearsă de timp,
cu nostalgii şi regrete în trup şi simţire,
de vise, de nădejdea că-n ziua de apoi
să urc pe panta uriaşei pârtii
spre hotarul ce ne leagă firesc
şi rămâne calea dreaptă
pe care o ezităm şi n-e teamă,
de ceea ce ne-aşteaptă în faţă
şi cu timpul să înţelegem al nostru cânt...

poezie de Eugenia Calancea (13 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strop de dorinţă

Stăm liniştiţi la mare,
pe patul mare cu baldachin,
ne privim şi ne-nţelegem din priviri,
ne îmbătăm cu-n strop de dorinţă
şi visăm la viaţă cu uşurinţă.
Bem câte un pic din sucul natural
ş-apoi începe o dulce hârjoneală,
şi-o cursă lungă până la mare,
apoi o mare bălăceală cu scufundări
şi mult înot ce ne ţin tare,
pentru multă fericire pe care,
fiecare o vrea şi-n suflet o are.

poezie de Eugenia Calancea (28 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Femeia e totul
pe pământ,
ea aduce pe lume
copiii plângând,
dar e şi mamă
şi chiar e plăcut,
să aibă mare grijă
şi să-l îndrume pe micuţ.
Linişte, lumină şi calm
e în privirea ei
şi te întreabă
de multe ori: Ce vrei!
Cu multă dragoste
trebuie s-o iubim,
şi de cei mai greu
uneori să o ferim.
Ea a un simbol plăcut
pentru noi toţi,
să-i acordăm atenţie
aşa, că ştiu că poţi.

poezie de Eugenia Calancea (3 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună în sufletul curat...

Lasă-mă să cânt,
lasă-mă să dansez,
lasă-mă să visez,
lasă-mă să merg prost,
să nu mă ţii de mână,
rănile sunt ale mele.
Suntem ca o mare
în furtună,
ne-am lăsat
teleportaţi din valuri,
în direcţii diferite,
apoi ne-am întâlnit din nou.
Cine are sufletul curat,
nu-şi va acoperi niciodată faţa
ca să nu fie recunoscută.
Să fii unic este o valoare
pe care puţini o au.

poezie de Eugenia Calancea (4 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când îmi este greu

Când ai o suferinţă
roagă-l pe domnul
şi pune-ţi o dorinţă,
aşa poţi găsi ceva neaşteptat,
e un exemplu bun de urmat,
să ţinem la viaţa noastră,
nu să distrugem prin casă,
să nu avem idei negative,
să facem aşa, ca să fie pozitive,
prin mângâierea celui bolnav,
ca să nu fie mai grav,
cu încurajări, ca să evităm,
la toate să reacţionăm,
suferinţa ca să plece
durerea să se vindece.

poezie de Eugenia Calancea (21 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mai gândi

În spatele oricărei îndoieli
există o teamă de necunoscut.
În spatele fricii se află un trecut,
ce a fost trăit sau a fost un vis.
În spatele unui trecut,
există remuşcările unui trecut regretat.
În spatele regretelor şi în spatele remuşcărilor,
totuşi, există îndoieli că putea fi mai bine.
Fă-ţi călătoria şi nu te mai gândi,
altfel vei fi turist intr-o viaţă
pe care nu o simţi a ta.

poezie de Eugenia Calancea (16 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere în rugăciune

Pe oricine poţi iubi în rugăciune
Oricât de mult ai vrea
În palma ta doamne toate se-mplinesc,
Şi inima se desface ca un crin ce tace.
Un înger te-ascultă şi te îndrumă,
Să zbori spre zile pline de lumină,
Şi-apoi lângă tine doamne vreau să recunoşti
Să iubesc în tăcere e ceva firesc.
Îmi pierd strălucirea fără clipa iubirii,
Iar gândurile curg unul câte unul
Şi timpul zboară ca nebunul.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtată de vânt...

Ea visează zbuciumată
că e luată pe sus
de vântul puternic
care o poartă în diferite locuri
în căutarea de sine
şi aflându-se într-un pat
ce e purtat pe ape,
apoi alergând pe o plajă,
zburând spre un câmp
cu multe flori sau traversând
alte zone mirifice.
În zare vedea un apus
impresionant
văzut de pe un câmp plin de ciulini,
pietre şi spini, dar ea era,
mereu cu zâmbetul pe buze...

poezie de Eugenia Calancea (30 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa zorilor

Iubesc că aşa sunt eu
Până când viaţa-mi îngheaţă,
Şi te iubesc căci tu mereu,
Imi faci frumoasă dimineaţă.
Cu miros de dragoste,
Cu dor de zbor spre lumină,
Ziua de azi a-nceput
Cu o dragoste divină.
O picătură de senin
O alta cu miros de crin,
Să sorbi aroma florilor
Din dimineaţa zorilor.
Uite, în cafea ţi-am pus,
Picături de apă vie
Şi cu raze-am luminat
Drumul tău spre fericire.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!