Lista completă, pagina 8
Cuvinte
Spus-am stelelor:,, Sînteți frumoase
și vă stă bine așa.
E o floare scumpă liniștea,
sînteți foarte, foarte frumoase.
Ascultați-mi rugăciunile,
voi, înghețatelor în brumosul halo!
Dar tremurătoare vi-s buzele
și lacrima, lacrima, o!
Miluiți cu zâmbetul vostru
pe cel nepoftit la solemnitate,
dăruiți-mi liniștea voastră,
aulice stele, misterioase armate"...
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața!... Mă simt foarte bine.
Emil Botta în dimineața morții sale (24 iulie 1977)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, nu veni...
Vino, nu veni, iubito, între toate aleasă,
Vino, nu veni, dulcea mea înserare
Pe malul apei să amurgim, împietriți ca statui funerare.
tristih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie, spune mamei să mă ierte, sunt o poamă rea,
pe care o aruncă cine mușcă din ea;
lacrimi din ochi ca dintr-un burete i-am stors,
firul oftării pe buze s-a tors.
catren de Emil Botta din Post Ludum
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul amărăciune
Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute,
arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute?
distih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul amărăciune
Dă-mi pălăria, bastonul, masca, dă-mi și mănușile,
e cam târziu și de-am să plec, cerniți oglinzile, închideți ușile.
distih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fiu amurgul...
Să fiu amurgul aș vrea,
să aștept sfâșiat la ferestre,
dragostea mea.
Să-ți aprind obrajii cu nebuna-mi pară
și să plec apoi,
când se face seară.
Primește câmpia; e un dar ce-ți fac,
muntele-n omagiu
și codrii ce tac.
Ci vino. Să mergem. Ne-așteaptă
mulțime de regi în genunchi
și florile toate să trecem așteaptă.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea însăși este un teatru imens.
citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Ce departe ești, întunecata mea iubită,
prin pereții odăii te văd ca prin sită,
și te-aud chemându-mă ca din altă planetă
și-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ți aud vocea suind treapta nopții, și suind în zi,
să mă ridic în pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Dar e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aeve în cereasca oglindă
și în părul meu stele să se stingă și să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrățișarea mea te va face să suferi
aducându-ți aminte, nu, să nu te superi.
poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă întrebare
Tu, care-mi vorbești doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai văzut cumva lunecând o stea?
Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de cleștar,
dar un om s-a încovoiat și a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.
Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva...
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura?
poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Emil Botta, adresa este: