Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Dorin Cozan

Lista completă

Opt ani în labirint

Am dus o luptă nevăzută cu trupul meu văzut,
mi-am zis, trăgând ușor de volan,
pe o planetă micuță, pierdută în spațiu.

De sus, șiroind, drumul meu ar putea fi un vârf de ac
cu care ea și-a înțepat degetul.
Acum își suge sângele ca un miel în brațele lui Petru
și vorbește de mine cu bucătarii de nuntă.

Într-o curbă, o frunză m-a depășit
și eu, ascuns în lumină,
am ridicat ochii și am văzut-o printre vârfurile brazilor.

Și apoi, cititorule, ce s-a mai petrecut?

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Uratii" de Dorin Cozan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.90- 8.99 lei.

Împiedicându-se, Ahile

Ea nu te mai așteaptă demult, răpită în sine
de o dragoste mare,
ca o biserică goală, în care lumina se subțiază,
prinsă în cârlige de aer,
ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ținându-se strâns.

Tu mai faci câțiva pași, cum făcea Zenon, eleatul,
zăpăcit de acest adevăr uriaș: fericit nu-i cel care aleargă,
ci acela pierdut dinainte de alergare,
acela care se știe fără de mâini și picioare.

Nu-i nimic de făcut, e toamnă.
Și toamna, nimic altceva decât o nouă și dulce femeie,
îngrijorată puțin de-a sa frumusețe,
ca o biserică goală, în care lumina se subțiază,
ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ținându-se strâns.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stanță burgheză

Arta de a așeza seara paharul de lapte pe noptieră
lângă cartea deschisă
se învață sau nu privind pe geam florile de măr, micii bulbi verzi până vezi
coaja sângerie, parfumată, a mărului.

Precum farmecul discret al caligrafului
care copiază scrisori de dragoste, cu tot cu greșeli și desene.
Atunci când îi refaci în minte discursul erotic și pui sau scoți virgule
sau întinzi pe covor piciorul paralel cu al său, atât de prezent în absență.

Când lovești ușor gura paharului precum o harpistă își acordează spinarea.
Când întorci pagina și vezi în marile pierderi o mare prostie.
Când închizi cartea, scuturi paharul după spălare și, cu spaimă adormi,
cu gândul la fericirea care te așteaptă,
indiferentă și egală cu sine.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ophelia, bff

Când te-am luat de mână în taxi
am simțit degetele tale ca o prelungire a sinelui,
un adevăr cast și fragil, o victorie a mea să te pierd

și înainte, când vorbeam la masa rotundă, degetele
strânse în jurul dozei de bere irizau mici flame
care mă făceau să tresar și să dau răspunsuri tâmpite

despre renaștere, că drumul în sus și în jos e același, probabil
ca mângâierea, că numai prin persuasiune Adam s-a lăsat părăsit de Elohim

cu toate că singurul lucru care mă interesa era traseul flamei
în jurul gâtului unde o venă pulsa în sus și în jos
și m-am temut pentru tine, ani în șir te-am jelit,

dar acum știu că ea se apropie, ca o poetă de moarte,
și încerc, lovind cu degetele pe volan,
să-mi amintesc melodia ce sfâșia noaptea în care am plătit cursa.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Convorbiri literare

[jam-session cu Silvia Goteanschii]


S.
Am zis joi seara și s-a făcut joi seara,
Joi seara mă simt ca într-un banc despre stat și cultură,
pe fundal, undeva în istorie,
exact în momentul acesta
efemeritățile noastre servesc un ceai.

D.
ai zis (privind orhideea din pieptul meu)
tu ești Jack, spintecătorul de inimi
aștept cu sufletul la gură să pun mâna pe tine
să știu cine ești

ai zis,
privind Soarele cum apune în hublou,
ești tăcut
ca un criminal în serie

[...] Citește tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soră Rusia

aveai dreptate: cei care pretind că sunt singuri
sunt visătorii;
cei normali nu se încurcă în filosofii.

Ei zic imediat: uite, dacă aș fi cu tine pe o
insulă pustie, la un moment dat, ți-aș ceda:
ți-aș da de mâncare și ți-aș spăla hainele,
ți-aș șterge picioarele cu părul meu lung.
(și apoi ți-aș usca portofelul).

Noi, soră, de ce nu suntem așa?
Și dimpotrivă, un apendice al societății;
o limbă moartă, de scris poezii.
Am iubit cu ea, foarte frumos, n-am ce zice
dar, în afar' de copii, rău am zbârcit-o!
Noi, dezlegați din peșteră tineri, dar niciodată ajunși la lumină,
în comunitatea celor aleși,

mereu pe drum, ca o profeție de neînțeles
în care Dumnezeu și Satan își trimit inimioare pe chat

[...] Citește tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În curtea liceului

Ea e frumoasă precum curtea unui liceu de provincie
unde iubirile adolescenților din ultimii
douăzeci de ani au hrănit, candizi și plini de muțenie, mestecenii mei de pe margine, iar vârfurile lor, vârfurile ușor prăfuite ale stelelor ;
dar nu au reușit (ce bine!) să astupe crăpăturile zidurilor pline de gume și bilețele,
astfel că pe coridoarele semi-întunecate încă adie un vânt
dulce-acrișor, plin de râsete și funigei, de mâneci largi unde poți
ascunde o floare, o agrafă sau o bobină de radio
și poți mai ales privi pe fereastră de dragul privitului ore în șir, o, dar aceasta
privirea aruncată timpului e cea mai frumoasă,
dar nu mai frumoasă decât ea, bătrânica cu flori de la intrare, care așteaptă nașterea nepoților și a strănepoților tăi, în același loc în care tu ai așteptat - o pe ea, frumusețea liceului, și i-ai atins marginea rochiei de la banchet - și, fericit, ți-ai cerut scuze și ai mers mai departe.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub pătura albastră

De oboseală, de nesomn și de toate,
m-am întins cu fața la cer, fără să mă gândesc la nimic,
nici măcar la tine.

Știi tu, cum ne țineam de câte o bară de tren
(iar cititorul, pentru că și el are dreptul poetic la legănare – o bară de tramvai sau de fluturi)
și ne atingeam străin așteptând coborârea,
tot astfel copacii, cu umbrele lor subțiri și înfometate,
se atingeau și priveau fără vorbe.

Din tălpi, din genunchi sau poate din spusele greierilor
am știut deodată și chiar am vrut să exclam:
- Uite, copacul acesta ești tu! Și celălalt eu!
Am fost și iarăși vom fi!

Dar liniștea, liniștea pe care atât de mult o doreai la sfârșit,
și atingerea mâinilor,
a umerilor sau a gândurilor lemnoase ale copacilor
sau poate cea din curgerea nisipoasă a stelelor – în lumina ce înlumina treptat totul –
m-au adormit pe o parte

[...] Citește tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O comandă în curs de livrare

El o privește vorbind, în timp ce alături
o tipă îi caută ochii.
Deasupra lor, sirenele strivesc languros pavajul, apropiindu-se și lovindu-i părul
pe care și-l atinge imediat după.
Un fir de păr se va rupe la noapte, sub brațul soțului,
cel mai bun prieten – repetă ea, rotunjind pe "u" și pe "t".
Peste cinci secunde, va trece tramvaiul iar un porumbel speriat
îi va ieși pe gură și se va așeza pe umăr,
privind
apa care va fierbe în pahare,
sângele dictând subtextul conversației,
muntele ridicându-se, în sfârșit,
în întâmpinarea lui Mahomed.

Metalogica este mântuirea iubirii,
scrie pe aerul din jurul ei cu degetul,
ridicându-se și coborând și, privind apoi dinăuntrul ei în afară,
își face cu mâna și îi vine a râde, în timp ce ea vorbește
cu soțul la telefon.

[...] Citește tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vedere din culise

Adeseori după muncă îl vedeam șezând pe un scăunel, cu fața spre apus,
cu mâinile încrucișate, fără a scoate o vorbă.

Pe mine nu mă interesau femeile lui sau educația sentimentală
care stă la baza marii iluzii.
Pe mine mă frământa cum reușise
să nu strângă nimic, să nu aibă nimic al său,
nici măcar un fiu căruia să-i spună:
- Du-te în lume și vestește împărăția nimicului!

Hainele sale erau de împrumut,
ca și mersul și bâlbâiala, când nu își găsea țigările,
după ce tăia porcul. Îl jupuia de piele cum ai trage pe Isus jos de pe cruce,
de-aceea, când ne atingea, asudam sânge.

De-aceea, a exista poartă un singur nume,
care nu se poate rosti, nici visa cu adevărat, până la capăt.
În jurul lui ne-a cuprins frica
și am devenit goi, și flămânzi, însetați.
Lumea ne spune poeți, dar nu suntem decât

[...] Citește tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Dorin Cozan, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!