Lista completă, pagina 5
Adio
La soare zapada se topeste
din starea solida in lichida se transforma
in mana nu se mai opreste
ramane doar amintirea oarba, paseriforma.
Ca ea si tu ai disparut
esti acum imaginea stocata a unei priviri,
un ochi pierdut si abatut
fugind de intelegeri, nedumeriri, marturisiri.
Esti curcubeul unui adio soptit
in echivocul timpului din clepsidra de foc
In amintirea ta voi pastra inteleptit
inceputul unei noi zile sfintita cu busuioc.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Continuum
Aleg, aleg, aleg...
în mână țin timpul
și timpul mă arde,
pe cărări neștiute cu el eu converg.
Sunt prinsă-n sistem,
trei spații și-un timp
în mulțimea numerelor reale mă pierd
pe cele ireale cu sete le absorb
indizibil e totul și eu continui s-alerg.
Infinit de ferestre deschid
porți negre însângerate închid
pornesc mai departe precum un aisberg
fac parte din timp și spațiu sunt eu
Continuum se numește destinul meu.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina speranțelor
Cu inima îți dau bun venit,
Cu zâmbetu-mi cald, te-am dovedit
Și gând în iubiere am plinit.
Eu o copilă tu heruvim...
Hai, vino cu cu mine să privim,
Violetele din neodim.
Privește, poiana-zânelor
Se-ntinde-n multicolor covor,
Ea e Grădina Speranțelor.
Aici păsările își au cuib,
Pentru noi a venit și un scrib,
Iubirea e acum un Sahib.
Imaginează-ți că suntem noi,
Grădina eu o fac cu fiori,
Gândindu-mă la tine în zori...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacrificiu și iubire
Prea multă liniște mușcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus,
Lacrima seacă pe cer se așterne,
Aripa de albatros cade-n ictus.
Prea multă solitudine aține
Nevoia de-mbrățișare dentibus,
Prea multă liniște mușcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus.
Pentru a ajunge la un bun fine,
Din datorie făurim un bambus,
Sacrificiu-i acum pură-afecțiune,
Exitus-i departe, zorii făr'apus.
Prea multă liniște mușcă din carne...
rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oratori ai clipei
Adie neîncrederea în mințile noastre,
flutură precum polenul primăvăratec
printre mizerele certitudini caste.
De ele nu dorim să ne lipsim,
prinși suntem în structuri fictive,
idoli de aur ce promit utopii plăsmuim
și pe jumătate mulțumiți descoperim
că-n ale noastre crudități nimic nu ne aparține
deși eforturi facem, pe firul vieții a ne menține.
Ne-trebăm atunci pioși, de timpul e al nostru,
oratori ai clipei devenim în mărețul ròstru.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de fantezie îmi dăruiesc
O clipă de fantezie îmi dăruiesc,
de realitate să fug îmi doresc.
Moment magic ce-mi taie respirația,
emoții asincronice înlătură dizgrația.
Un vis de cristal, mult prea fragil,
curge-n bucăti de timp milenar ca și gândul agil.
Nopți dulci se împrăștie-n văzduh,
sunt nopțile inimii mele ce zboară
una câte una, dansând ca un duh
plin de bucurie pe-un arcuș nou de vioară.
Momentul de a întoarce pagina a sosit,
un alt vis îl aștept împlinit!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joia verde
Mi-am pus azi rochiță verde
cu volane de maci roșii,
vesel pasul meu purcede
către holde din memorii
să cinstească-n Joia Verde
grânele și stirpea florii.
Ferită să-mi fie casa
de tot ce-i rău și ghinion,
bogată să-mi fie masa,
lumină din Hyperion,
să-mi fiu pururea mireasa
ce strălucește-n Orion.
Patruzeci găleți cu apă
în ritualul morților,
sufletele azi adapă
cu albă floare-a Paștilor,
amintirea-mi stă pe-o pleoapă
în Săptămâna Negrilor.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alege calea
Ai crezul bucuriei și-al luminii
Nu zice "taci" când râde un copil ;
Un pom cu floare multă în april,
În toamnă, rod mai spornic dă grădinii.
Înaltă-ți râvna faptei peste bine,
Mai sus, până-n lumina de frumos ;
Fă flutur din omida cea de jos,
Ești mic de nu crești dincolo de tine.
Te dor jigniri, menirea te-nconvoaie?
De ești alesul, ești dator să-nfrunți;
Un cerb ce tremură când cade-o foaie,
Nu fuge-n văi când sunt furtuni pe munți.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea macilor
Pete de roșu în lanul de grâu...
lungi tulpine leagănă corola de mătase purpurie,
macii se leagănă elegant și cu bucurie.
Șoapte de vânt îndeamnă amanții
cu pasiune și ardoare să se iubească
cât timpul încă există sub bolta cerească.
La margini de drumuri,
înflăcărați stau macii ca soldații
fior de mângâiere inimilor rănite să doneze
și cheamă Demetra, cu a sa energie maternă
de disperare să le elibereze,
cu somnu-i dulce durerea să îndepărteze.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te dezbrac de toate relele
De veșminte te dezbrac,
cu gându-mi delicat în flori te-mbrac.
Te dezbrac de toate relele,
de toate visele și sfredelul-rusaliilor
acumulate pe parcursul anilor.
Îmbrăcat de margarete și maci,
poți vedea sub candoarea petalelor,
urmele buzelor și frenezia florilor
din infloriri confuze si lungi
în vârtejuri de vânt,
înainte de-a le coborî în cuvânt,
cu stelele înfrânte, lipsite de-avânt,
în extazele unei nopți de dor prăbușit
și a unei zi fără sfârșit...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Doina-Maria Constantin, adresa este:
