Doina Bonescu

În poiana cu flori

mă întreb uneori
dacă chiar îmi citeşti versurile
sau imi dai un like
aşa de complezenţă....
poate nu am scris un poem
în sensul strict al cuvântului
dar este un strigăt
de bucurie sau deznădejde.
-nu-i nimeni acasă?
nu mă aude nimeni?
posibil....

voi trimite gândul în poiana cu flori.
maci roşii se vor apleca să-l asculte.
fluturi albi se vor opri din zbor.
odată am fost împreună,
sub un cer fără nori fără furtuni,
sub imensitatea nemărginirii
în orizonturi largi,
doar vântul ne aducea la realitate

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi albaştri

Am trecut pragul casei tale,
Sărind de pe o pagină de facebook pe alta.
Am găsit lume multă, gânduri împrăştiate pe jos
Într-o dezordine totală....
Multe ceşti de cafea şi buchete de flori,
Citate celebre şi fluturi albaştri zburând spre cer
Într-un delir al iubirii de frumos!

La" Poarta Sărutului" nu era nimeni.
"Cuminţenia Pământului" zăcea într-o necunoscută
A brazdei strămoşeşti....
Istoria cu greu îşi făcea loc printre rândurile scrise.
Manole înălţase o mândră mânăstire
Şi Ana se făcuse nevăzută...
Clasicii plini de praf priveau tăcuţi din rafturi.

Am întâlnit oameni deghizaţi sau fără chip...
Am petrecut o seară minunată!
Tu nu erai acasă.
Am plecat.... era târziu şi întunericul nopţii

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna în prag

Mă trezesc de dimineaţă şi deschid fereastra larg.
Nu mică a fost mirarea... iarna o zăresc în prag.
Dezbrăcată-i, tremurândă, cu ochi mari şi îngheţaţi,
Cu cinci fulgi acoperită şi cu vântul, ca doi fraţi.

Ce să fac cu tine iarnă? Nu te vreau, stau zile-n şir
Lângă soba ce-am įncins-o cu trei ghimpi de trandafir.
Lemnele plutesc pe ape spre apus în asfinţit...
Sunt vândute sau furate din pădurea de la schit.

Astăzi nu primesc pe nimeni, stau în pat, citesc Balzac,
Povestiri despre moravuri, realist şi nu abstract...
Şi apoi, ce-atâta grabă? Timp avem, trei luni de ger
Pleacă iarnă de la mine... lasă-mi Soarele pe cer.

Lasă-mi şi căldura-n suflet, doar aşa pot să trăiesc
Să primesc cum se cuvine darul cel Dumnezeiesc
Prunc născut de o Fecioară, izbăvire să aducă
Într-o lume mincinoasă, fără crez şi fără rugă...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu iartă-mă, iubito

un gând fugar prin marmura cea rece
îşi face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
şi văd obscur lumina cea stinsă în apus

o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ţi sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi şopteşti... rămâi

-Rămâi să-ţi pot a spune prin câte am trecut
în viaţa fără moarte şi fără început
ţi-e mâna ca de gheaţă şi-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai

e altă existenţă a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nţelegi că nimeni nu poate înţelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu iartă-mă, iubito

un gând fugar prin marmura cea rece
îşi face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
şi văd obscur lumina cea stinsă în apus

o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ţi sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi şopteşti... rămâi

-Rămâi să-ţi pot a spune prin câte am trecut
în viaţa fără moarte şi fără început
ţi-e mâna ca de gheaţă şi-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai

e altă existenţă a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nţelegi că nimeni nu poate înţelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele Vrăjit

Aţi auzit vreodată de Pleşa? Probabil... nu,
Este muntele vrăjit la margini de Ampoi,
Stâncă gri-cenuşie de granit.
În vârf, un brad falnic ca un "moţ"
Pieptul dezvelit... nu are cămaşă,
Nici când plouă, nici când ninge,
Nu are nevoie, este puternic...
Am spus vrăjit?

Nu... doar în ochii mei de copil văzându-l tăcut
Voiam să-l transform cu o baghetă magică
Într-un castel unde să adun
Toţi prietenii şi prietenele mele
Ca la o curte împărătească!
Ei aveau casele dincolo de munte,
Din bârne în poiana cu iarbă verde,
Unde se auzeau doar clopoţeii
De la gâtul firav al iezilor...
O lume reală, unde se putea ajunge
Doar pe o potecă îngustă, şerpuită.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea

S-a întunecat afară, pică ploaia în cotlon.
Şura cade într-o rână şi toate-s la unison.
Drâmba e pe raftul vechi, baniţa curge niţel,
Înşirând pe o cărare bob de grâu în firicel.
Stă hambarul gol-goluţ, cocoţat pe doi butuci,
De sub el, un şoricel fuge iute spre uluci...

Un topor e ruginit, ferestrăul dinţi nu are,
Locul lor e luat de-o drujbă, pusă şi ea la păstrare.
Roaba este demontată, roata doarme pe lemnar,
Numai apa din fântână toarce fus în calendar!
Lângă seceră, în cui, văd potcoave de la cai
Şi în tindă toamna-nşiră frunzele în evantai.

Lampa-i stinsă, deocheată, de-o vecină ce-a murit.
Cucuvelele, pe hornuri, ţipă ceasul de sfârşit...
Pâlcuri vii de lilieci stau lipiţi de ziduri ude,
Tâlvul plânge pe butoi dar bunicul nu aude.
O icoană şi-un ştergar mă privesc, zâmbind, timid,
Şi mă-ntreabă cum mă cheamă şi de unde am venit...

poezie de Doina Bonescu din Scrisori pe frunze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă ştii că poţi
Sub soare să rezişti.... în mare să înoţi,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ţi zboare paşii,
Când încă-ţi mai vorbesc doi ochi, senini, albaştri.

Opreşte-te la timp, cât uşa nu-i închisă
Şi poţi încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îţi este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur şi nu-ţi este străină,
Cât mai luceşte încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ţi este foarte dragă!

Retrage-te din vreme şi meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Şi câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheţ, tot ce a hibernat...

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu iartă-mă, iubito

Un gând fugar prin marmura cea rece,
Îşi face loc, cu teamă, spre tine astăzi trece.
O pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
Şi văd obscur, lumina cea stinsă în apus.

O floare răsărită din pură întâmplare
In minte imi aduce lumina-ţi sclipitoare!
În candela ce arde la cruce căpătâi,
De dincolo de moarte tu îmi şopteşti... rămâi.

-Rămâi să-ţi pot a spune prin câte am trecut,
În viaţa fără moarte şi fără început...
Ţi-e mâna îngheţată şi-ncremenită pari,
Nu te speria Iubito, nu e nici Iad, nici Rai.

E altă existenţă a spiritului viu,
Ce e transmis prin veacuri de Tatăl către Fiu.
Dar nu-nţelegi, că nimeni nu poate înţelege
Ce a creat Divinul prin propria lui lege.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul meu

Toamna-şi ia din şevalet tot tabloul de aramă,
Se apropie încet Sărbătorile de Iarnă...
Pomul verde de Crăciun vrea să fie -mpodobit,
Nepoţelul meu cel mic a scris tot ce şi-a dorit:
Schiuri şi patine noi, un rucsac şi geacă albă,
Ca să fie asortat, când zăpada o să cadă.

Îmi doresc şi eu ceva dar nu ştiu cum să vă spun...
Vreau un Moş Crăciun mai tânăr, căci al meu e taciturn,
Abia merge, abia şade, ochelari mereu îşi pierde,
N-are zâmbet, n-are vlagă, nu aude, nici nu vede.
Dacă-a fost mereu aşa? Nu, nici vorbă... un frumos...
Numai timpul e de vină, a întors totul pe dos.

Intră frigul pe fereastră.... amintirile învie....
Moşul face foc în sobă şi-o cafea mi-aduce mie.
Am spus cumva"taciturn"? Am greşit în exprimare,
Moşul meu e cel mai bun, nu-mi doresc nicio schimbare
Ochii verzi sunt tot la fel... pasul nu-i aşa vioi,
Dar vom merge mai departe, tot de mână, amândoi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!