Doina Bonescu

Să-ţi aminteşti

să-ţi aminteşti de seara asta când bradul l-am împodobit
şi am umplut cu vin paharul şi gândul tandru nerostit
să-ţi aminteşti de mâna care a mângâiat obrazul alb
şi de sărutul pus în palmă mai scump decât un diamant

să-ţi aminteşti când ani vor trece de ochii mei căprui închis
ce pleoapele-au lăsat să cadă când buze calde i-au atins
să-ţi aminteşti... nu spun la nimeni a fost în seara de Crăciun
a nins... si fulgi din amintire vor fi purtaţi de vânt pe drum

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coji de nuci

Pe o bancă intr-un parc
Gândul meu se-ntinde arc
Vrea să-si facă un bilanţ
Ce-a fost ieri, ce zi e azi
Scris concret ce a făcut
Dacă e puţin sau mult
Si concluzia-i rapidă
Viaţa este risipită

Anii-s multi, banii putini
Nu pot cere la străini
Nici să dau ca n-am de unde
Vântul tace si se-ascunde

Si atunci privesc discret
Spre un soare desuet
Care nu-mi dă importanţă
Mă priveste la distanţă
-Ce să-ti fac... ştiai... ajungi
Intr-o zi pe coji de nuci.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi

te rog sa nu mai pleci... rămâi.
esti pana mea din călimară.
esti visul noptilor de vară.
te rog ca să rămâi...

in vântul care adie-n noapte
eşti şoapta calda de iubire
tu nu poti fi o amăgire...
eşti tot ce am... te rog rămâi...

cand stelele lucesc pe cer
si linistea-i deplină
pe mal de apa ma rasfeti
zâmbesc şi-ţi spun... rămâi...

cand zori se lasa-n dimineaţă
pe-albastrul cerului aprins
tu ma alinţi pe parul nins
eu te iubesc... te rog rămâi...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie

nu vreau... decât să te zăresc..
o clipă genele-mi coboară
este târziu şi eu visez..
un viscol într-o iarnă..

şi ce n-aş da să fim noi doi
purtaţi de-o troică pe câmpie
acoperiţi de blănuri moi
şi braţul tău... un rai să-mi fie..

cu vocea caldă să-mi şopteşti
că mă iubeşti numai pe mine
nu mi-ar păsa că viscoleşte
o clipă... ar fi o veşnicie!

dar iată... pleoapele deschid
şi mă trezesc în plină vară
mă arde soarele în piept
mi-e dor de tine iarnă!

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am supărat

te-am supărat, îmi pare rău....
nu am gândit, ştiu că îţi pasă
dar şi un râu în drumul lui
din matcă apa varsă.

şi-un pom în floare mai greşeşte
lăsând crengi grele la pământ
iar ploaia rece-l biciueşte
pierzând petale roze-n vânt.

şi ziua uneori se ceartă
când noaptea vine peste ea
şi cerul care-i plin de stele
mai scapă în vazduh o stea

ce să-ţi mai spun ca să mă crezi
priveşte adânc în ochii mei
sunt bucurie şi furtună
dar adevăr găseşti în ei.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urzicile

De ce zâmbeşti maliţios, ascunzi ceva si nu ştiu oare?
Nu ai găsit in Atlantida bijuterii pe fund de mare?

Sau poate-n Cuzco sus pe munte sub bolta cerului astrală
Găsit-ai semn de la incaşi in Templul Soarelui spre seară...?

De ce zâmbeşti maliţios, vezi c-am intârziat acasă
Si mă intrebi pe unde-am fost, lipsind cafeaua de pe masă?

Da.... am ghicit, departe gândul de tot ce-am spus si vrei să-mi zici
Că mâine mergem impreună să adunăm din câmp urzici....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Andrei

prin doinele ce curg in vale
si turmele ce-adună miei
mi-apare-n răsărit de soare
icoana zilelor de ieri!

mă văd aievea lângă stână
micuţă.... cu obraji de foc....
eram copii si taina noptii
ne adormea intr-un cojoc!

acum cand toamna-si lasă ceaţa
si picuri reci se strâng in ploi
eu mă intorc in gând la tine
aş vrea sa fim iar amandoi!

dar timpul mă opreşte-n uşă
-tu ai plecat demult, nu ieri
nu te intoarce că la stână
e toamna doar... si Moş Andrei!

poezie de Doina Bonescu din Apus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

din humă eşti nedesluşit genom
te bucură de ziua în care nu ţi-e somn

ce-i important şi poate tu nu vezi
e tot ce te-nconjoară în verzile livezi

sub cerul cel albastru ce s-a scăldat în mare
sunt flori de măr în răsărit de soare

arinii îşi apleacă crenguţele pe val
şi râu aduce-n murmur un cântec de caval

din muguri de lumină în colorat covor
natura îţi oferă un veşnic nou decor

în rest nimic nu are importanţă
chiar dacă ai în faţă o ceaşcă doar pe masă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adie vântul

mă uit cum pleci... la despărţire
nu ai schiţat niciun surâs
n-ai aruncat nicio privire
doar o muşcată-n geam a plâns

privesc doi meri cu crengi lăsate
la umbra cărora ai stat
cum ai deschis poarta în noapte
cu pas uşor te-ai depărtat

tu nu eşti prima care pleacă
dar niciodată n-a durut
adie vântul şi mă-ntreabă
-ce e iubirea..... n-ai ştiut?

mi-e dor... atât de dor de tine
de clipe martore ce-au fost
în nopţi si-n zilele senine
când tot în lume avea rost

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul

ne naştem vii
într-o lume necunoscută...
şi-ntâi ţipăm
să fim auziţi...
apoi avem mereu ceva de spus...
vrem laptele mamei...
căldura braţului
nopţile ei liniştite
şi gândurile toate!
rând pe rând
luăm tot...
dar vine un timp
când tot ce-am primit
dăruim.
copilul priveşte cu ochii mari
tata îl poartă pe umerii lui puternici
- vrei ceva?
- da... vreau la mama...
răspunde candid.
şi vremea se-ntoarce la începuturi

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!