Lista completă, pagina 56
Te las
Te las... să-ți fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric și e gol
În casă singur dai ocol
Nu ai știut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Și de umbritele poteci
Din râsul meu nevinovat
Nu ai știut sa faci palat
Și candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină
Te las... să-ți fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Și dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viața ta.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mea
aș vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie
aș vrea să fii zăpada mea
ne vom topi in primăvară
și-un soare cald ne va scălda
în unda râului ușoară
topiți de dor, topiți de soare
ca doi romantici vom zâmbi
și in a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi
vom fi departe-n timp și spațiu
vom reveni, paranormal
în vocea caldă a unei șoapte
în ierni... în fiecare an!!!!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mieilor
În urma turmelor de miei
Și clinchetul de clopoței
Pășesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare
Zăpada mieilor în fugă
Mi-a așsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Și o dantelă croșetăm!
Prin ea se vede fir de iarbă
Și flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.
Și ne topim în depărtare
Și eu și spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... și luna lui april.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de primăvară
În păduri de conifere,
Primăvara în mărgele,
Tot adună ghiocei
Și brândușe, pe alei,
Ce-s umbrite dinspre munti
Sau au raze albe-n punți.
Primăvara mea cu dor,
Du-mă iute la izvor.
Îti ofer în dar o carte,
Versuri albe sau rimate.
Îti pun, la picior, în iarbă,
Păpădiile în salbă!
Îți dau inima-nflorită,
De iubire împlinită,
Sfințită cu viorele
Din albastrul țării mele,
Cer senin, un câmp cu flori
Și o doină-n șezători...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alintă-mă...
alintă-mă puțin...
e-atât de greu?
aș vrea să simt
căldura mâinii tale
iti cer prea mult
si ti se pare
că nu-s ce-am fost?
adevărat...
dar a trecut o iarnă
o vară care a uscat
un fir de ghiocel firav
din ultima zăpadă
ce pot ca să-ti ofer acum?
doar gândul bun
si-un foc de lemn
ce luminează
si-alungă intunericul
din casă
alintă-mă un pic...
iti cer prea mult?
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brățări și inele
Universul este o casă mare
Cu multe etaje, multiple incăperi
Si grădini spațiale....
Dezorientată intreb:
-Eu incotro merg?
""Legea moralei din mine
Si cerul instelat deasupra capului
Imi umplu sufletul
Cu mereu nouă
Si crescândă admirație"" -Kant
Mă las călăuzită
Si in lumina soarelui tomnatic
Imi impletesc gândurile
Cu frunze galbene,
Făcându-mi brățări si inele
De o inestimabilă frumusețe,
Aruncând destinului
Mănușa....
poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drumul meu
Mă voi ruga la Dumnezeu
Să te aducă-n drumul meu
Să-ți văd făptura minunată
Cu ochii tăi de altădată
Priveau zâmbind la mine des
Dar pare că n-au înțeles
Cât îi iubesc și cât mi-e dor
Când seara genele cobor
Și noaptea mi se pare tristă
În dimineți nu mai există
Speranța zilei care vine
Să pot a fi din nou cu tine
Mai mult ce aș putea să spun?
Te chem și-n gânduri te adun
În cioburile de iubire
Văd chipul tău, o amintire...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prag de iarnă
Stă un nor gata să plângă
Sprijinit cu mâna stângă
Pe un vârf de plop uscat,
Ce de frunze-i devastat.
Decor trist... versul îl schimb,
Mi-aleg Soarele drept nimb,
Cu azurul prins în gene,
Iarba verde pân-la glezne.
Am uitat... afară-i toamnă...
Frigul în urechi îmi toarnă,
Nostalgii... pașii-s pierduți
Și zăpezi vin dinspre munți.
Visez lângă șemineu...
Așteptând ca zarul meu,
Norocos, să mi-te-aducă,
Pe o margine de luncă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ace
lirismul meu contemporan
se pare a fi ceva banal
-nu ești modernă-n exprimare
îmi strigă el în gura mare
-adevărat.... ce vrei să fac?
să îmi așez unghii în cap?
să pun tot cerul sub călcâi?
să pun săgeți în căpătâi?
eu creionez natura toată
așa cun e, păduri și apă
cu flori și gâze și maimuțe
ce se agață de crenguțe
și fac un salt din pom în pom
prinzând de mână câte-un om
și-apoi când totul le displace
își umplu vorbele cu ace
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
octombrie-și arată umbra
aruncă bruma prin livezi
imprevizibil si romantic
ii insoțește pe poeți
pe cer apare soare rece
rotund pe-un orizont cu nori
pădurea părul despletește
curg râuri frunzele-n culori!
in pas vioi pe stradă tineri
spre școală merg râzând in doi
mă uit si eu intr-o ogradă
de-i must sau vin intr-un butoi
si-așa cu un halat pe umeri
adun grăbită in paner
cinci nuci rămase rătăcite
si zilele in care sper....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Doina Bonescu, adresa este:
