Lista completă, pagina 53
Trepidant
Aleargă ziua după noapte
Se-mpiedică in ceața gri,
Autostrăzile sunt pline,
Asfalturile cenușii.
Tramvaiele in lungi coloane
Alunecă sub fire, bolți,
Metrou scăldat e in neoane
Miriapod cu multe roți.
Si trepidant pulsează viața
Pe paliere diferite
Acoperă cu zâmbet fața
Chiar florilor ce-s ofilite.
Departe satu-și duce tihna
Cu veșnicia lui in stup,
O nouă zi, altă lumină
Din cer si din pământ erup.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa
Ia-mă sub aripa ta..
Nici nu mișc si nici nu zbor
Cuibărită eu voi sta
Incălzindu-mă ușor
Nu vreau cer.. nu vreau nici apă
Nu vreau muzică de cor
Vreau acoperită-n brațe
Să-mi alin un pic din dor
Vreau s-aud bătăi de ritm
Cardiace... puls bătând..
Vreau un sunet in ureche
Să-mi vorbească lin si blând
Nu cer mult.. este puțin...
Asta-i tot ce imi doresc
Inclină-ți puțin aripa
Ca să pot să mă-ncălzesc
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept să-mi scrii
Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt așa cum știu c-au fost
Aștept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător
Aștept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aș vrea să-mi spui că incă n-am murit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casanova
Trecător prin a ta față
Arunc clipele spre cer
Sunt frumosul Casanova
Nu ascund niciun mister
Arunc flori.. adun suspine
Scriu doar versuri de amor
Si mă scald in ape limpezi
Numai stele.. numai dor
Privesc luna peste dealuri
Si luceferi țin in palmă
Mă inclin frumoase doamne
La o zi de primavară
Azi aici... mâine pe munte
Zbor voios din floare-n floare
Ma simt liber... si ostatic
In a dragostei ardoare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Campanulă
indrăznet, având carismă
minunata ta făptură
zilnic mângâie-n poiană
fir firav de campanulă
impasibil trece timpul
făr-a -te băga in seamă
tu te bucuri, strângi in brațe
vis frumos... seară de seară
noaptea vine ca de smoală
doamna toamnă-n pas cu tine
iarna-i rece si ingheață
campanula din câmpie
si astfel s-a stins iubirea
dintr-o vară cu mult soare
a rămas doar amintirea...
chipul ei frumos de floare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelenire
Adeseori eu mai glumesc
Cuvinte.... dublu ințeles
Cel ce se supără la urmă
N-are umor, e-n văgăună.
Acolo stă ascuns in colț
Cu lilieci pe bolți in nopți
Lumina zilei in fâșii
El o confundă cu stihii
Dar fiecare-n felul sau...
Abil, războinic, fariseu,
Orgolios sau pacifist
Un cap "patrat" sau fantezist.
Așa lăsat-a Domnul Sfânt
Doar unicate pe pământ
Amprentele sunt diferite
Si multe minți ințelenite.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imprevizibil
Atunci când noul intervine ca un balsam vindecător
Iți par adesea puerile, trecute zile care dor....
Cu patos smulgi de la viață atât cât poți în dimineți
Și pe a timpului cărare privești cum înfloresc livezi!
Renaști în fiecare clipă, înveți mereu câte ceva
Imprevizibil e finalul, regia piesei nu-i a ta....
Și-așa trecând, meteorit, lumină ai, lumină dai,
Te naști venind din infinit și pleci în nu știi care rai!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri
nu mă-ntreba de ce în iarnă, copacii zac trântiți de vânt
zăpada vine și așterne uitări de sine și cuvânt
nu mă-ntreba... la fel ca tine aștept o nouă primăvară
zâmbind să imi apară chipul ce am iubit odinioară
dar nu apare și in ceață plutesc fantome-nveșmântate
în giulgiu alb-gri de zăpadă și amintirile-ngropate
târziu apoi la gura sobei încerc cu ultime puteri
s-alung ce-n inimă apasă in noaptea plină de tăceri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina mea
În gradină n-am legume
Numai mere, pere, prune
Zece vișini și un cais
Un gutui și la un pas
Un cireș posomorât
Și un piersic amărât
Zmeura s-a cam trecut
Un alun e la-nceput
Smochinul mi s-a uscat
Corcodușul... l-am uitat.
Nucile n-au nicio vină
Sunt o sută pe tulpină
Coacăze s-au înrosit
Vara este la sfârsit.
Crizantemele așteapta
Floarea larg să o desfaca
Struguri mari la un cerdac
Mi-amintesc strămoșul dac.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindul toamnei
Făptură firavă născută din lut
Înfrunți fără teamă șir început
De nopți lungi de veghe ce prind rădăcini.
Din aripi de vise rămași sunt doar spini.
Se scutură ploaia, tăcerea apasă
Făptură firavă, tu râzi și nu-ți pasă.
Cer prăbușit este aproape
Toamna colindă cu ultime șoapte.
În braț crizanteme cu roșul lor pur
Îți iau răsuflarea și tot împrejur
E-amestec de jale, iubire și dor
Făptură firavă cu pas trecător...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Doina Bonescu, adresa este:
