Lista completă, pagina 52
Perfuzie
O voce caldă de copil
Perfuzie bine-venită
In toamna asta istovită
Cu nori pe cer si gust amar
Mi-aduce inocent in dar
O nouă zi
Si râsul lui, cum altul nu-i
Este o sfântă liturghie
Din colaps astăzi reinvie
O inimă-mpietrită -n timp
El este apa vie
Intind o mână și zâmbesc
Apoi intreb de ce-a venit
-Stiam bunica că ti-e dor
Nu am venit intâmplător
Si mi-aș dori să poți să vii
La bradul cu copii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește cerul
Căutam printre rânduri si nu te găseam.
Disperată am deschis fereastra spre cer
Ajuta-mă Doamne, adu-l inapoi.....
Spune-i că-l iubesc!
Cât de frumos este afară!
A nins..... a nins cu fulgi mari
Ca in ajun de sărbatori.
Ce-s sărbătorile fără el?
-Nașterea Domnului, aud un glas șoptit.
-Ești tu? Te-ai intors?
Aprinde lumina, vreau să te vad.....
Doamne ce iarnă frumoasă!
Zâmbește cerul, zâmbesc si eu!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac roșu
maci roșii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc ușor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocănița
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
și fluierând prelung
că peste șine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roșii unduind
în prag de seară...
și n-am să-i uit nicicând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Garoafa
La geamul inghetat, o clipa m-am oprit,
Mi-e draga amintirea, demult ascunsa-n timp
Era o florarie, prin anii saptezeci,
Vindea numai garoafe intre peretii reci
Si in buchet feriga cu verdele ei crud
Era langa garoafa, strajerul ei tacut.
Subtire si inalta, cu floarea alba-roz
Adusa de la Codlea, zambea la geam in colt.
Primesc in dar garoafa, obrajii se aprind,
In gerul de afara spre ea mana intind!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arderea timpului
ți-am citit poemul
nu pot să cred....
are doar sclipirea
unui meteorit
departe de arderea
profundă, solară
aș putea spune
a doua moarte a brazilor
tu ce crezi despre tine?
.......................................
-eu?
eu sunt lumina de o clipă
care se pierde în întuneric
dar pentru clipa cât am ars
sunt fericită!
în final
totul devine cenușă
scrisă sau nescrisă
în arderea neiertătoare
a timpului....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
pierduți in noapte, rătăciți,
ca două suflete stinghere
ne mai cred unii-ndrăgostiți
de noi și visele rebele.
nu știu că am murit demult
suntem năluci în noapte
doi oameni care merg tăcuți
și dincolo de moarte
e mâna mea? e mâna ta?
uscate-s amândouă
timpul a pus pecetea sa
și a-nceput să plouă.
plouă cu lacrimi de sfârșit.
plecăm și nu știm unde.
am fost copii, suntem bătrâni
rămân in urmă umbre.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub balcon
Dor imi e de iarba verde
Dar e toamnă si se vede
Numai galben in pădure
Si-s uscați rugii de mure.
In curând izvor ingheață,
Umbra toamnei se inalță
Si dispare-n depărtare
Lăsând iarna cu ninsoare.
Greieraș ce nume porți
Când cutreieri pe la porți?
Cine să-ți deschidă oare?
Nu e zi de sărbătoare...
Ia-ți o haină, frigul vine,
Uită c-ai cântat la mine.
Dar te-aștept la primăvară
Sub balcon cu o chitară!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
Apocalipsa a cuprins
Pământ și soarele aprins
Dispare trist îin infinit
Viața fara de sfarsit
Iubitul meu nepamantean
Intinde-mi mana ca sa am
In vesnicii care nu mor
Tot ce am strans cu-atata dor
Misterul noptilor cu luna
Si florile de mar cununa
Marea albastra-n unda calda
Si tot ce am iubit odata
Sa duc cu mine-n univers
Si frumusetea unui vers
In alta lume, spirit viu
Voi fi ce n-am visat sa fiu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carnavalul zăpezii
Acopăr urechile cu gulerul de la palton,
Să nu aud țipătul vântului sălbatic
Care dansează intr-un vârtej de fulgi,
Să nu aud rugăciunea mieilor la stână
Si urletul lupilor hămesiți....
Si eu care venisem la Carnavalul Zăpezii,
Inșelătoare speranță, la fel ca surâsul tău straniu
Intr-o noapte de făurar, la lumina unui felinar stins
Unde doar luna lumina odaia noastră
Si incerca să innoade un fir rupt de timp.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
o alintă, ea îl crede
îi șoptește vorbe dulci
ea închide ochii galeș
amețită de năluci
și visează că-i pe malul
unui râu ascuns în munți
unde-n piatră e scris verbul
stai... rămâi... unde te duci?
stai și azi, rămâi și mâine
te aștept, sunt însetat
eu stejarul... tu ești frunza
fără care-aș fi uscat
ea îl crede și suspină
după un vis demult pierdut
-tu stejarul, eu sunt frunza
te iubesc și te ascult.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Doina Bonescu, adresa este:
