Diana Enachii

Se stinge cerul

Îmi bate soarele în geam de dimineaţă
Şi totu-n jurul meu lacrimează trist,
Mi se-alintă-ncet o lacrimă pe faţă
Şi am senzaţia că nu am să rezist.

Troian de gânduri cad pe fruntea mea
Ce-s viscolite de-o aprigă furtună,
Că eu am fost şi am trăit cândva,
Dar azi doar amintirea mi se-adună.

Păşesc încet cărarea hopuroasă
Şi din nou o lacrimă trezesc:
Puteam avea o viaţă mai frumoasă,
Dar n-am ştiut pe unde să păşesc!

Am mers şi eu, am mers încet prin viaţă
Crezând că fac un pas şi-i cel mai dept,
Viaţa mi-a trecut... e-absurd să am speranţă,
Dar oricum în sinea-mi am să o aştept.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea (dedicată lui M. Eminescu)

O stea din zări cu forfotă cerească
Coboară raze blânde spre pământ
Şi prinde-n vis vertiginos să crească
Păstrând eternitatea prin cuvânt.

Talazuri mari prin ape îngheţate
Se nasc din infinit unde dispar,
Dar vorba sa din vremi poate uitate
Inundă nesfârşirea unui dar.

Luceafăr s-a născut pe bolţi albastre...
Prin vis, prin dor, prin paşnic legământ
Şi magia albă-a nemuririi voastre
Prezentă e şi astăzi în cuvânt.

Multe veri vor plânge şi vor ninge ierni,
Timpul o să treacă, timpul o să vină,
Însă pasiunea ochilor eterni
Va fi la fel de mândră şi de fină.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul plecării

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Şi m-ai lăsat să plâng îndurerată...
De ce n-ai spus atunci, de prima dată,
Dacă pân' la urmă nu ţi-am fost pe plac?

Suspin în noaptea grea, înlacrimată,
Căci n-am curaj de-aţi spune de ce zac.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Şi m-ai lăsat să plâng îndurerată...

Nici nu mai ştiu ce-aş mai putea să fac
Să-ntorc acele vremi de altă dată.
Cred că deja mai bine-ar fi să tac
Şi să te las să pleci în lumea toată.

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac...

rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispari...

Te-am îndrăgit fără să ştiu... de-odată,
Şi te simt în minte pân' acum.
Eşti înger viu în noaptea înstelată,
Iar pasul tău îmi face mintea scrum.

Zâmbesc mereu şi mă mândresc, să ştii,
Când te văd cutremurat prin stele,
Dar dispari, lăsându-mi lacrimi grele
Şi frica că nicicând n-ai să revii.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparenţă

Gândul, în eternul depărtării
Clipeşte zilnic, trist, doar în priviri
Şi nu-mi permite să te dau uitării,
Icoană transformată-n amintiri.

Ai fost un vis, dar astăzi – aparenţă,
Un trecător ce-mi naşte iar fiori,
Ce mă inundă-n gând cu violenţă
Sau mă înalţă-n vise către nori.

Eşti tot ce am pe lume mai aproape...
A reuşit în fine, Dumnezeu,
Frumuseţea ta să o îngroape
În adâncul sufletului meu.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom înţelege

Blestemaţi să ne iubim
Cât serile pe cer sunt stele,
Împreună să păşim
Clipe bune, clipe grele...

Pe drumul sorţii destinat
Ne-am rătăcit într-o vecie,
Şi nopţi întregi te-am căutat,
Dar în zadar a fost să fie.

Tu mergi astăzi drum străin –
Sper a fi cu fericire.
Pentru dor, pentru suspin...
Îţi ofer în schimb iubire.

Ajunşi însă la sfârşit,
Pe cer fiind aceeaşi lună,
Vom înţelege c-am greşit,
Că n-am mers drumul împreună.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce i-aş spune...

Îmi geme-ntr-una-n ziuă inimioara,
Iar vocea ta trăieşte-n mintea mea.
Un dor iar mă cuprinde când se lasă seara
Şi când mă sărută raze reci de stea.

Aştept tu ca un înger să cobori în noapte,
Să nu mai pleci lăsându-mi un amar...
Dar inima mai tare şi îmi bate,
Căci în zadar aştept când nu apari.

Privirea ta poate doar se joacă,
Nici nu gândeşti că-mi place stilul tău...
Dar ce i-aş spune inimii să tacă
Fiindcă geme zilnic şi mi-e greu???

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dimineţii de iarnă

Se stinge steaua din larguri îngheţate
Şi tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu...
Şi-n taină se renasc într-un târziu
Vise dulci, cuminţi şi nesperate.

Un vifor greu mă segetă în spate
Şi se joacă jos cu câmpul argintiu.
Se stinge steaua din larguri îngheţate
Şi tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu.

Zorii şi-au făcut din norii grei palate
Cu geamuri mari de vânt fiind sfărmate
Răsare soarele pe-orbită parcă viu -
E lucru evident pe care-l ştiu:

Se stinge steaua din larguri îngheţate...

rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa - un vis

Viaţa-mi este doar un vis
Plin de roze şi culoare.
Şi tu înger, făr' de care
Zâmbetu-mi înec în plâns.

Dimineţile-s mai albe,
Mult mai pline cu fiori...
Deschid ochii visători
Şi îţi simt buzele calde.

Zilele îmi par un joc,
Visez frumos orice secundă,
Căci c-o privire mai profundă
Ai aprins în mine-un foc.

A trecut ce-a fost mai greu
Fiind astăzi fericită,
Când ştiu că-n orişice clipită
Eu exist în gândul tău.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geamul de sub tei

Se-nalţă luna-n depărtări stelare
Luminile vărsându-şi pe zâmbetul ce-l am
Şi ramul verde-al teiului în floare
Loveşte permanent în linişte la geam.

Simt o rază albă cum coboară
Lângă geam de sub bătrânul tei,
Când ochii tăi frumoşi seară de seară
Privesc cuminţi în gingaşi ochii mei.

Şi când în geamul vechi surâde luna
Ca un copil din tainicul ei zbor,
Eu te tot strâng în braţe ca nebuna,
Când mă ridici la pieptu-ţi cu mult dor.

Ce-ar fi să fie-aşa precum e visul,
Ce-ar fi real ca să trăiesc realul?
Dar viaţa ne mângâie cu surâsul
Şi ne oferă-n vise idealul.

poezie de Diana Enachii (30 aprilie 2011)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!