Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

David Daniel Adam

Lista completă

Panică

Când m-am poticnit de anii ce au urmat
Era cât pe ce sa îmbătrânesc
Și m- am speriat de moarte!
Mi-am julit tinerețea și luneca de pe mine
Ca pielea uscată de șarpe.
Ajutorul meu ai fost tu cu săruturile tale,
Care mi-au uns sufletul, un antiseptic
La fel de bun ca al mamei care pupă
Buba, când copilul se împiedică de ani.

poezie de David Daniel Adam (14 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un copil, o buburuză și-o aripă de înger

Prins într-un trup fraged de copil, sufletul meu privea cerul, marea, florile și zarea,
Care-mi trezeau mirarea, tristețea, înduioșarea, încântarea și alte emoții înnăscute,
Din propriul trup nu vedeam decât muchiile și, dacă închideam un ochi, vârful nasului,
Locul preferat al gâzelor, de care e plină lumea aceasta, printre multe alte ființe;
Aveam și eu un loc preferat denumit acasă, acolo unde era mama, tata, fratele,
Numai suflete îngemănate, care se recunoșteau fără să își privească chipurile;
Observasem că mama avea ca și mine, aceeași lună plină la capul ulnei
De la încheietura mâinii cu care întindea meticulos untul pe felia de pâine,
Iar tata, păr cenușiu pe tot antebrațul mâinii cu care ținea stâns ghidonul bicicletei
Pe care învățam prima dată să merg și unghiile lui tăiate prea scurt mă furnicau.
Fratele meu avea mâinile mai plinuțe cu luna plină ascusă sub piele ca după nori.
Mă înduioșa tot ce e firav, precum o buburuză roșie cu picățele ca fața de masă;
O lăsam să zboare de pe vârful degetului și spuneam Celui din preajma mea:
"Uite, a zburat!" și sufletul meu era atins de aripa Lui fină ca un balon de săpun!

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iona și kikayonul

Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală și s-a culcat
Ca un fiu risipitor și nepăsător
Față de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munților,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile și trei nopți nesfârșite;
A strigat și s-a rugat către Domnul,
Și a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduințele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!

[...] Citește tot

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După ce ne trezim, sorbim

După ce ne trezim, sorbim laptele cald
al dimineții, uneori cu biscuiți crocanți
din cuvintele de hei, bună, ce faci, bine,
pentru a digera mai bine starea de a fi.
Mai târziu, ne sorbim supa orelor de prânz
și ne mestecăm gândurile până seara,
când noi, bărbații, furăm apusul de coniac
al soarelui din ochii sticloși ai femeilor
și-l înghițim cu poftă pentru că, o, da,
are atâtea grade, încât ne arde pe suflet!

poezie de David Daniel Adam (13 decembrie 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când zorii ne vor risipi

În timp ce ne mâncam amândoi zilele
m-am înecat subit cu un miez de noapte,
încât am simțit gustul intunecat al morții.
Tu te-ai speriat și m-ai strâns tare în brațe,
până când am revenit în mine insumi.

Năpădiți de atâta iubire cultivată împreună,
ne dezbrăcăm de trupurile uzate de viață
și ne spălăm amintirile în aceleași vise,
adormind adânc cufundați unul în altul,
până dimineața, când zorii ne vor risipi.

poezie de David Daniel Adam (28 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Divin

Mai lasă-mă, Iubire, să te respir în flori
Mireasma ta suavă împrospătează viața
Și ochiul meu să guste aroma de culori
Cu care ne îmbie lumina, dimineața.

Cu mirul tău, Iubire, m-ai uns de-atâtea ori
Că m-ai dospit pe mine izvor de viață nouă,
Ca trupul meu să fie țărână pentru flori,
Iar sufletul să fie pentru petale, rouă.

poezie de David Daniel Adam (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jumătate de psalm

Când beau din vin, eu beau sângele Tău
Când mușc din pâine, mușc din trupul Tău
Care se frânge-n cruce printre dinți
Și plâng că îți provoc iar suferinți,
Însă când mă îmbăt de Duhul Sfânt,
Eu nu mai sunt, doar Tu ești tot ce sunt!

poezie de David Daniel Adam (18 septembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu ce se servește poezia?

Poezia se servește cu dragoste,
a șoptit fata aceea cu ochii mari și umezi, de după colț.

Poezia se servește cu o mângâiere pe frunte,
a rostit repede un copil și a fugit intimidat.

Cu o cană de lapte cald și biscuiți,
a spus femeia cu capot verde, care întindea rufe pe sârmă.

Poezia se servește cu o cafea neagră și în timp util,
a mustăcit din mașină, la semafor, un șofer grăbit.

Poezia se servește cu puțină tărie,
a mormăit un chefliu moleșit pe o bancă.

Noi servim doar epitafuri cu medicamente,
a zâmbit un medic cu cinismul unui salon de spital.

Ascult, merg mai departe și iar întreb:
Voi știți cu ce se servește poezia?

poezie de David Daniel Adam (22 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un susur de nespus

E-atâta puritate în suflet de copil

Ca blânda adiere în dimineți de-april.

În palma unei fete e-atâta mângâiere

Și brațul unui tânăr mustește de putere!

Cu cât parfum te-mbie petala unei flori,

Ca-ntr-un apus de soare risipa de culori.

Lumina lină umple cerul de dimineață

Și-n inimile calde pulsează - atâta viață!


[...] Citește tot

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi port toți anii mei cu greu

Îmi port toți anii mei cu greu,
Cei mai multi stau ingrămădiți in supa burții, bolborosind
Cei mai noi ani mă inghiontesc în spate
Să-și facă loc în trupul meu....
Vor să urce la tămplă,
Unde sunt anii copilăriei, naivi și prostuți
Dar fericiți, peste măsură de fericiți.

Zilnic stau în mașina mea ca intr-o placentă
Acolo e cald, e plăcut.
Tolănit la volan ca un foetus,
Nu-mi mai pasă de nimic....
Uneori am impresia că sunt intr-un cărucior cu volan
Împins de un înger cu zâmbet diafan și bun
Și atunci îmi face plăcere să claxonez.
Lumea intoarce nervoasă capul,
Iar eu le zâmbesc ca un spiriduș pus pe șotii.

La locul de muncă e liniștit și curat,
Am în sertar mici zâmbete pe care le împart cu colegii.

[...] Citește tot

poezie de David Daniel Adam (24 septembrie 2019)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din David Daniel Adam, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook