Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Daniela Vîlceanu

Lista completă

De ce te bucuri

Se cern din cer roiuri de fluturi
Zăpada-ți trece peste glezne
Te-aș întreba de ce te bucuri
Trecând prin albele troiene?

Ninge cu puf de păpădie
Suflat din cer de copii îngeri
Și vântul obrazu-ți mângâie
Te-aș întreba de ce te bucuri?

Pământul poartă albe straie
Copacii se gândesc la muguri
Eu stau la focul din odaie
Și mă întreb de ce te bucuri?

De ce ce porți roșu mă întreb
În albul ăsta nelumesc
Prezența ta întreag-o sorb
De ce te bucuri, e firesc?

[...] Citește tot

poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Condamnare la primăvară

Mă judecă, natură, când muguri odrăslesc
Și adu martori drepți, clemență îți cerșesc!
Mă judecă natură la ceasul primăverii;
Si dă sentință dreaptă, e timpul reînvierii!

M-ai condamnat la moarte în toamna colorată
M-ai aruncat în beci, în iarna înghețată
Te rog mai fă-mi chemare, mai cer înc-un recurs;
Simt picul ăst de viață, prin mâini cum mi s-a scurs.

Citește-mi condamnarea să-mi fie martor vântul
Pădurea, lăstărișul, câmpia, dealul, crângul
Împușcă-mă cu muguri, cu alb de ghiocei
Și gâtul să mi-l tai, cu toporașii tăi.

Aprinde o narcisă, așază-mi-o în mână
Să-mi fie bocitoare o floare de zambilă
Tămâie-mă cu aer de flori de primăvară
Și dăruie-mi speranța să mai trăiesc o vară.

poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regăsirea de primăvară

Zburdase vântul o zi întreagă sărutând florile pe petale
Pe seară se cuibărise obosit pe brațele tale
Își sprijinea capul pe sâni respirându-le mirosul de tămâioare
Cochetă îți prinseseși în păr câteva raze de soare.

Era timpul unei primăveri prunc, făurea natura un nou început,
Prin care abis rătăceai, îți căutam gura cu foame de tine, de al tău sărut
Totul părea șters și-n aer plutea acea nevoie de iubire
Copacii nu-și reveniseră încă la viață, nu-și venise nici câmpia în fire.

Dansau norii vălătuci purtați de un vânt ce le dădea formă de fuioare
Țeseau potecile păpădii să ți le-aștearnă ție la picioare
Pasul tău se lăsa așteptat, cerșit, invocat, implorat,
Din alte primăveri veneai, din primăverile în care te-am lăsat.

Natura amenința pământul cu explozii de verde, de ninsori cu petale
Mă chinuise o foame nebună, de tine, de parfumul tău, de buzele tale;
Te așteptasem în gând, la masa vieții pân' ce explodase cerul roșu în chindii
Speram, simțeam, știam că în același timp cu primăvara ai să vii.

[...] Citește tot

poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Daniela Vîlceanu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook