Lista completă
Aproape de casă
orașul e o himeră,
îmi spui, arya.
blocurile așezate frumos unul lângă altul
ca niște cutii de carton.
deasupra noastră a început să ningă.
când mă uit în urmă văd puii de ciori
zburătăcind pe câmpuri. îi iau în brațe ca pe niște
copilași.
&
aceasta e demența zilelor scurte de iarnă - îmi spui, arya.
nu, orașul nu e o himeră.
e camera în care mă joc cu jucăriile mele
găsite pe marginea drumului. murdare și vechi.
mașinile huruie neîncetat.
e semnul că trebuie să mă trezesc/ să mă duc în cămară,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Winter 2
aici sunt mașini uitate pe câmp care au înghețat.
peste ele încet se așterne toată zăpada
ca o emisie puternică de particule albe
din corpul meu radioactiv.
altfel aș putea spune că seara este frumoasă,
de o frumusețe atât de stranie
încât vezi mamă, sentimentul crește și se desfașoară
până la marginile orașului unde tu mă aștepți de o
bună bucată de vreme.
***
altfel aș putea spune am atât de multă încredere
că mă vei aduna de pe toate străzile lăturalnice
pe care umblu.
în timp tu taci,
tata își fumează țigările la nesfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dragoste
încă din faza intrauterină ne lipim de pereții
calzi / în atmosfera anaerobă
înotăm ca să rămânem la suprafață / apoi se petrece minunea
când vine primăvara suntem mlădițe respirând aer
// mi-am lipit cu aracet sufletul de al tău ca de un nou perete//
visez la o câmpie însorită
vreau flori și cenușă la mormântul meu
dacă nu voi reuși să supraviețuiesc
// vreau să găsesc noi pereți de care să mă sprijin / atunci când nu mă voi mai putea lipi de tine //
vreau să am cancer și să ne întâlnim împreună la ședințele de chimioterapie
în mod regulat femeia de serviciu va mătura părul nostru lung de pe jos
și vom ști că așa cum e ea - e liniștită / fericită / împăcată /.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Primăvara
primăvara ne-a îndulcit simțurile
e soare și vânt
de undeva răsare o pasăre care țipă deasupra orizontului
se adună corpurile noastre în convulsii și astenie
un mănunchi de ghiocei îmi cade din mână / din mâna cea bolnavă
mâna cea blândă mă mângâie pe păr ca o mamă
e primăvară și simt dorul de dragoste
mărșăluim pe străzi din ce în ce mai înguste
pe margine flori și mizerie
e primăvară și sufletele noastre bântuie ca rândunelele
sub streșinile caselor
mai sunt 2 -3 ore și primavara aceasta îsi va înfige cuțitele în noi
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mars rise
nimic nu ne distrage din haosul care se creează cu
fiecare lovitură de ciocan care mai îngroapă un stâlp în pământ
ca pe niște statui de beton / torni apă pură să se curețe singurătatea
ești într-un film de capă și spadă - un receptor cuplat la rețeaua neliniștilor tale
dă-mi jos praful ca de pe un telefon cu disc / ce învârte mai mult
tristețea profundă a marțienilor în scurtele lor perioade de liniște
umbli goală prin univers acolo unde nu exista praf și privești
siluetele lor lucide în orașul înghițind absintul din aer ca pe propriul sânge
nu mai am de dat dragoste / doar cruzime și milă / o formă de eliberare
în spațiul subțire dar dens care mă ajunge din spate / o formă de cuplare
al lucrurilor mecanice/ rotative care îmi învârt inima.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu frica
în zonele acestea trebuie să intri.
în care soarele e un schelet
și din el curg raze, așteptând primăvara. mai este o lună de
frig / o iarnă în care consumăm curent direct de la prize
ca niște roboței.
frica e o orhidee albă. din ea se scutură petalele
în liniștea albastră, o liniște turbulentă,
o liniște sacră.
decupezi din memorie
străzile pe care ai umblat de vorbă
cu
frica.
și i-ai spus.
tu ești un tunel
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiroshima night
moment de eroziune:
nașterea zilei în care liniștea cuprinde
spațiul & aerul se dilată încet ca o sticlă de gheață.
în plămânii tăi ninge,
ca după o explozie nucleară.
momentul în care nu mai contează nimic:
urmează o iarnă lungă,
uitată pe ulițele unui sat bătrân.
în corpul tău,
lupii adulmecănd mirosul sângelui.
mergi pe străzi lungi unde deoparte și de alta
sunt aceste indicatoare cu semnele șterse.
pe străzile lungi unde înoți în uraniu.
încet,
descompunerea are loc / particule
de iubire & tristețe desăvârșesc ziua.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Winter
iarnă înzăpezită.
când fulgii mor curg
lacrimile noastre.
*
morfină transformată în liniște
când orașul doarme.
*
visele noastre în fractali
ajung la noi atât de aproape
încât avem impresia ca nu e niciun
drum.
*
suntem îmbrăcați în pietre albe
care să ne oprească frica
& să ne separe de realitate.
*
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ropes
&
zăpada ca o frânghie care își continuă
drumul până în momentul în care
întâlnește frica noastră la fel de albă.
purtăm în noi elicoptere care survolează orașul și câmpurile.
desenăm copii morți pe pereți/ pe drumurile orașului
ca și cum noi am fost niște copii morți cândva
și acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neștiinței
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină și întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
și atât rămâne
imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
This is what I'm controlling
nu vreau să tremur dar nu este nimic
din ce pot controla
tramvaiele alunecă pe șine în mintea mea
sunt așezată pe scaunul de la geam
văd soarele ca pe un arbore gigant lăsându-și crengile în jos
până atinge pământul acesta mustind de beton
îmi ating pieptul
în care alveolele și sacii respiratori se contractă
de parcă ar fi plini de otravă
mă agăț de crengile soarelui / o dată pe lună
ce nevoie este de respirație/ îmi așez în ordine caietele / pixul / laptopul
acum poți să înfigi cuțitul în creierele noastre electronice
nimic nu se va întâmpla
spui: "this is what I'm controlling"
și de fapt știi că nu controlezi nimic
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Daniela Bîrzu, adresa este: