Lista completă
Pseudo
//
gaze lacrimogene pe străzi
compresoare care împing pământul cât mai adânc
cât mai departe de picioarele noastre
stăm în acest loc în care cerul are culoarea mierii
iar soarele își împrăștie razele sale de oțel
în mijlocul orașului nu se mai aude nimic
doar zbărnâitul surd al tristeții oamenilor
un sunet fin al stâlpilor de tensiune
ce ne ține pe toți legați
suntem cei care am ales moartea clinică pentru o zi
//
când ne vom trezi vom fi
legați la niște baterii minuscule ce ne vor dicta
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"lovely bones"
calciul din oasele mele a dispărut stau dislocată undeva într-un colț
mă uit la mâinile mele fără oase nu sunt în stare să prindă nimic
totul alunecă mereu și mereu
printre degete și pielea umedă văd valurile de ceață ale toamnei
si oasele mele albe ca o zăpadă împrăștiate printre frunzele roșii,
apoi, a început să ningă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape de casă
orașul e o himeră,
îmi spui, arya.
blocurile așezate frumos unul lângă altul
ca niște cutii de carton.
deasupra noastră a început să ningă.
când mă uit în urmă văd puii de ciori
zburătăcind pe câmpuri. îi iau în brațe ca pe niște
copilași.
&
aceasta e demența zilelor scurte de iarnă - îmi spui, arya.
nu, orașul nu e o himeră.
e camera în care mă joc cu jucăriile mele
găsite pe marginea drumului. murdare și vechi.
mașinile huruie neîncetat.
e semnul că trebuie să mă trezesc/ să mă duc în cămară,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Winter 2
aici sunt mașini uitate pe câmp care au înghețat.
peste ele încet se așterne toată zăpada
ca o emisie puternică de particule albe
din corpul meu radioactiv.
altfel aș putea spune că seara este frumoasă,
de o frumusețe atât de stranie
încât vezi mamă, sentimentul crește și se desfașoară
până la marginile orașului unde tu mă aștepți de o
bună bucată de vreme.
***
altfel aș putea spune am atât de multă încredere
că mă vei aduna de pe toate străzile lăturalnice
pe care umblu.
în timp tu taci,
tata își fumează țigările la nesfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp
ne-am făcut din trupuri case în care să ne ascundem
ne-am făcut din suflete izvoare de smoală
ne-am încheiat cămășile cu flori în dreptul inimilor
am respirat
am respirat
am respirat
în timpul acesta alți oameni mor
ne-am făcut din ciment casele
și acum stăm în ele ca în niște corturi de gheață
respirăm frica precum un aer murdar
când vom fi arși și împrăștiați în ocean
acolo nimeni nu ne va mai cauta
timpul va dispărea
dar vom continua
sa respirăm
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
2086 / jurnal
simplitate la nivel de cunoaștere /ești sângele tău tânăr care plutește prin vid / ești într-un costum de cosmonaut /dronele survoleaza pământul/ nimic nu ne mai salvează sufletele / 2086 sau atunci când s-au implinit 100 de ani de când ai născut frica și ai trăit cu ea de atunci/ acum corpul tău e un mecanism format din roți și bile iar ziua se încarcă cu electricitate
// simplitate la nivel de reglare al emoțiilor//
apeși un buton pe touch screen și nimic nu se întâmplă / asculți cum plumbul îți clocoteste în organe și asta este tot ce poți face ca să ajungi până în ziua de mâine cand vei privi din nou dronele strălucitoare survolând cerul ca niște păsări speriate.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dragoste
încă din faza intrauterină ne lipim de pereții
calzi / în atmosfera anaerobă
înotăm ca să rămânem la suprafață / apoi se petrece minunea
când vine primăvara suntem mlădițe respirând aer
// mi-am lipit cu aracet sufletul de al tău ca de un nou perete//
visez la o câmpie însorită
vreau flori și cenușă la mormântul meu
dacă nu voi reuși să supraviețuiesc
// vreau să găsesc noi pereți de care să mă sprijin / atunci când nu mă voi mai putea lipi de tine //
vreau să am cancer și să ne întâlnim împreună la ședințele de chimioterapie
în mod regulat femeia de serviciu va mătura părul nostru lung de pe jos
și vom ști că așa cum e ea - e liniștită / fericită / împăcată /.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Primăvara
primăvara ne-a îndulcit simțurile
e soare și vânt
de undeva răsare o pasăre care țipă deasupra orizontului
se adună corpurile noastre în convulsii și astenie
un mănunchi de ghiocei îmi cade din mână / din mâna cea bolnavă
mâna cea blândă mă mângâie pe păr ca o mamă
e primăvară și simt dorul de dragoste
mărșăluim pe străzi din ce în ce mai înguste
pe margine flori și mizerie
e primăvară și sufletele noastre bântuie ca rândunelele
sub streșinile caselor
mai sunt 2 -3 ore și primavara aceasta îsi va înfige cuțitele în noi
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara devreme
primul prag de trecut/ gestionarea durerilor astfel încât să fie
un tot unitar / în care să crești ca o omidă caldă și pufoasă
când dormi înfășurat în cearșafurile albe și calde / cu o mână sub cap
și-mi spui/ ferește-te de geamurile prin care intră lumina toxică a soarelui
spune da întunericului care te mângâie
ca un animal uriaș cu blana neagră și deasă
acolo e lumea în care ai vrea să trăiești
la zero grade kelvin / într-o primăvara casantă
care se va sparge în mii de bucăți ori de câte ori respiri
// ultimul prag de trecut / gestionarea tuturor acestor dorințe
despre care nu știi nimic/ lăsarea pradă gurii flămânde a animalului ce-ți
toarce în poală și înghițirea acestor mulți fluturi grei/ grei / în întuneric.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mars rise
nimic nu ne distrage din haosul care se creează cu
fiecare lovitură de ciocan care mai îngroapă un stâlp în pământ
ca pe niște statui de beton / torni apă pură să se curețe singurătatea
ești într-un film de capă și spadă - un receptor cuplat la rețeaua neliniștilor tale
dă-mi jos praful ca de pe un telefon cu disc / ce învârte mai mult
tristețea profundă a marțienilor în scurtele lor perioade de liniște
umbli goală prin univers acolo unde nu exista praf și privești
siluetele lor lucide în orașul înghițind absintul din aer ca pe propriul sânge
nu mai am de dat dragoste / doar cruzime și milă / o formă de eliberare
în spațiul subțire dar dens care mă ajunge din spate / o formă de cuplare
al lucrurilor mecanice/ rotative care îmi învârt inima.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Daniela Bîrzu, adresa este: