Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Daniel Bratu

Lista completă

Rondel de început

Ai început să nu mă înțelegi,
iar eu să nu te-aud și nu ne doare
decât în coate despre fiecare
bucată-a judecăților întregi.

Suntem, pe rând, olimpici și betegi
și puși, alternativ, sub acuzare,
ai început să nu mă înțelegi,
iar eu să nu te-aud și nu ne doare.

Îți scriu și-mi scrii în tablele de legi
nescrise, de pe muntele de sare,
cu ochii-n lacrimi dese, doi pribegi
orbiți, de-acum, privind în depărtare,

ai început să nu mă înțelegi.

rondel de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părea...

Părea a fi o rea insinuare -
un telefon de stirpe anonimă
ce m-anunța ce-anume te animă
să mergi nocturnă foarte la plimbare.

Eu îți purtam așa de multă stimă
și-o dragoste așa nepieritoare
că orice semn minor de întrebare
asupra ta-mi părea o mare crimă.

Ești prea făcută-n ciuda tuturora –
cu dragoste și dor te-am urmărit
pe bulevard, prin spate pe la Cora,

un'te... pupai cu unu', pricăjit...
Era pe-ntâi, că se schimbase ora,
și-am râs, cu poft㠖 iar m-ai păcălit.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost

A fost să fie-așa, ca niciodată,
făr' de sfârșit, poveste-ntr-o poveste,
doi ochi în ochi și orice parte peste
o altă parte ne împreunată.

O regăsire-a porților celeste
într-un târziu de casă-ntunecată,
un alungat din rai și-o alungată,
în raiul lor așa cum nu mai este.

Ar fi putut mai mult de-atât să fie?
Mai multă nepostire-n nopți de post?
O călcătură-n doi prin apa vie

mai liniștită-a traiului anost?
O și mai potrivire, sine die?
Ce-ar fi putut să fie... cred c-a fost...

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parcă mă văd...

Parcă mă văd, curând, pe-a mea străduță,
bătrân, bolnav, ursuz și părăsit,
înfășurat, cu tălpile-n granit,
ca Laocoon, de muzica lui Guță.

De-un șir de corbi tocat, la infinit,
cu ciocuri negre-n vârf de tărtăcuță,
și, rar de tot, de câte-o bunicuță,
luat și re luat, la terfelit.

Și cum eram... cântam pe bulevarde,
zburam printre perdele ce-ntrevăd
și-n clipa asta stele, miliarde,

rememorând al dragostei prăpăd.
În ochii tăi, de-acum, ceva mă arde
și-aproape orb deja, parcă mă văd.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Măcar o vreme...

(sonet de plâns)

Încerc să cred că încă-mi ești aproape,
parfumul tău dispare de pe mine,
cel ce-a greșit, o umbră se mai ține
de pașii noștri-n pierdere pe ape.

Un urlet surd prin zilele puține
anunță noaptea ce-o să mă îngroape
și trag de timp, de fiare și de pleoape
mi-atârnă plumbul veștilor de tine.

Și iartă-mă, voi scrie cărți poștale
spre zări de brazdă neagră și mohor,
o haimana voi fi, spre haimanale

fugind întruna pacificator...
Dar, ca să uit de toate ale tale,
măcar o vreme, trebuie să mor.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-atâta post

De-atâta post, mă paște-o nebunie,
se simte-n aer stratul de belele,
cocoare trec în șiruri paralele
duioase cum și tu... Anastasie.

Prevăz primejdii, zări de ceață grele,
ni-s prinse-n chingi porniri de veselie
și-mi pierd trecutu-n zona verzulie
din ochiul tău cât ceașca de cafele.

E-o liniște ce-o simț, așa de mare
încât în spăimântare mă-nconjur,
de ce va fi: flămândă-aglomerare

cum tot a fost, la fiștecare nur
al cărnii tale prea-fermecătoare
și eu, sătul... de stânga...-împrejur.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Priviți!

Priviți hormonii, dându-ne văpaia,
cum saltă-n jur, ca mâțele pe casă,
când fierbințeala necuviincioasă
ne scurmă pielea-n lung, ca ghionoaia

și-n lat, cu toată pofta lipicioasă,
ca musca cea de plajă, la Mamaia -
intrăm, ca-n val, padelu' și pagaia
și cine știe, Doamne, ce-o să iasă...

Ce-o fi o fi, dăm ușile de-o parte,
pereții-s azi de caii verzi goliți,
ferestrele-s deschise peste foarte,

în ciuda orișicăror ipocriți
și chiar de nu-i nimica, de departe
nimica nu vă costă să... Priviți!

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te înțeleg...

Te înțeleg, minune-ntruchipată -
în orice semn al tău e-o mănăstire,
în orice zâmbet, cartea de zâmbire
și-n încruntare-o mare înghețată.

Pe deget mă învârți fără oprire,
cum vrei mă pui, prea neînduplecată,
sunt titirez la margine-ngropată
și când mă bagi și când mă scoți, din fire.

Cu apa care curge-n râul morii
tu pleci în sihăstrie, eu mă dreg,
că ne iubeam cum n-am iubit, ca chiorii,

iar din beția dragostei, întreg
mi-a mai rămas doar maximul erorii
că te pricep. Dar, nu... te înțeleg.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am să învăț

Am să învăț un grai doar pentru tine,
să afli cât îmi ești de nepierdut,
că-mi ești sfârșit al altui început
din viața vieții mele bizantine,

că nu-i nimic mai dens și mai acut
decât cum tot ce sunt mi te reține -
ca fresca bolții-n bolțile creștine
ori ca tărâmul veșnic apărut.

Că-mi ești oricând, orice și orișiunde
te-aud cum râzi cu plânsul șugubăț,
în "mii și mii și mii" de microunde -

să simt apropierea de răsfăț
ce zarva lumii lumilor ascunde,
să tac, promit, de-acum... c-am să învăț.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarna căprioarei

M-apasă-n piept o sanie de sare
ce-mi lunecă pe urmele de gheață
și-o febră rea de frunte mă agață
în liniștea cea neliniștitoare.

E-atâta alb, c-am ochii prinși în ceață,
nici drumuri nu-s, nici umbre umblătoare,
pe unde-oi fi doar cred că mi se pare,
iar seară-i tot la fel de dimineață.

Văd anii deși ca fulgii grei de apă
căzând peste uimirile de țânc
bătrân ce n-are cum să mai priceapă

de ce nu-mi ești să mă salvezi. "Mănânc
și plâng. Mănânc", din sarea ce mă-ngroapă.
Și-n suflet mi se face loc adânc.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Daniel Bratu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!