Daniel Bratu

De Sfântu' Valentin

Se închisese-n mine, ca-ntr-o criptă...
Dar azi, iubirea noastră de pelin
s-a-ntors din nou în inima mea friptă,
ca un cadou de Sfântu' Valentin.

Ci-n timpul dus de-atunci m-am petrecut
şi-au prăvălit pe mine bolovanii
de vremi uitate-n secolul pierdut,
când ochii ei frumoşi cântau litanii -

pe unde-or fi, pe câte riduri joacă
şi cui zâmbesc în fiecare seară?
N-aş vrea să ştiu - cu-o mie de ce dacă
n-aş vindeca ce-ncepe iar să doară.

Aş sta cu faţa-n sus, într-o capelă,
făcând pe mortul la divinitate,
m-aş duce-n larg pe orice caravelă,
m-aş îneca-n formol pe jumătate,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de început

Ai început să nu mă înţelegi,
iar eu să nu te-aud şi nu ne doare
decât în coate despre fiecare
bucată-a judecăţilor întregi.

Suntem, pe rând, olimpici şi betegi
şi puşi, alternativ, sub acuzare,
ai început să nu mă înţelegi,
iar eu să nu te-aud şi nu ne doare.

Îţi scriu şi-mi scrii în tablele de legi
nescrise, de pe muntele de sare,
cu ochii-n lacrimi dese, doi pribegi
orbiţi, de-acum, privind în depărtare,

ai început să nu mă înţelegi.

rondel de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părea...

Părea a fi o rea insinuare -
un telefon de stirpe anonimă
ce m-anunţa ce-anume te animă
să mergi nocturnă foarte la plimbare.

Eu îţi purtam aşa de multă stimă
şi-o dragoste aşa nepieritoare
că orice semn minor de întrebare
asupra ta-mi părea o mare crimă.

Eşti prea făcută-n ciuda tuturora –
cu dragoste şi dor te-am urmărit
pe bulevard, prin spate pe la Cora,

un'te... pupai cu unu', pricăjit...
Era pe-ntâi, că se schimbase ora,
şi-am râs, cu poftă – iar m-ai păcălit.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost

A fost să fie-aşa, ca niciodată,
făr' de sfârşit, poveste-ntr-o poveste,
doi ochi în ochi şi orice parte peste
o altă parte ne împreunată.

O regăsire-a porţilor celeste
într-un târziu de casă-ntunecată,
un alungat din rai şi-o alungată,
în raiul lor aşa cum nu mai este.

Ar fi putut mai mult de-atât să fie?
Mai multă nepostire-n nopţi de post?
O călcătură-n doi prin apa vie

mai liniştită-a traiului anost?
O şi mai potrivire, sine die?
Ce-ar fi putut să fie... cred c-a fost...

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă mă văd...

Parcă mă văd, curând, pe-a mea străduţă,
bătrân, bolnav, ursuz şi părăsit,
înfăşurat, cu tălpile-n granit,
ca Laocoon, de muzica lui Guţă.

De-un şir de corbi tocat, la infinit,
cu ciocuri negre-n vârf de tărtăcuţă,
şi, rar de tot, de câte-o bunicuţă,
luat şi re luat, la terfelit.

Şi cum eram... cântam pe bulevarde,
zburam printre perdele ce-ntrevăd
şi-n clipa asta stele, miliarde,

rememorând al dragostei prăpăd.
În ochii tăi, de-acum, ceva mă arde
şi-aproape orb deja, parcă mă văd.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar o vreme...

(sonet de plâns)

Încerc să cred că încă-mi eşti aproape,
parfumul tău dispare de pe mine,
cel ce-a greşit, o umbră se mai ţine
de paşii noştri-n pierdere pe ape.

Un urlet surd prin zilele puţine
anunţă noaptea ce-o să mă îngroape
şi trag de timp, de fiare şi de pleoape
mi-atârnă plumbul veştilor de tine.

Şi iartă-mă, voi scrie cărţi poştale
spre zări de brazdă neagră şi mohor,
o haimana voi fi, spre haimanale

fugind întruna pacificator...
Dar, ca să uit de toate ale tale,
măcar o vreme, trebuie să mor.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâta post

De-atâta post, mă paşte-o nebunie,
se simte-n aer stratul de belele,
cocoare trec în şiruri paralele
duioase cum şi tu... Anastasie.

Prevăz primejdii, zări de ceaţă grele,
ni-s prinse-n chingi porniri de veselie
şi-mi pierd trecutu-n zona verzulie
din ochiul tău cât ceaşca de cafele.

E-o linişte ce-o simţ, aşa de mare
încât în spăimântare mă-nconjur,
de ce va fi: flămândă-aglomerare

cum tot a fost, la fiştecare nur
al cărnii tale prea-fermecătoare
şi eu, sătul... de stânga...-împrejur.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi!

Priviţi hormonii, dându-ne văpaia,
cum saltă-n jur, ca mâţele pe casă,
când fierbinţeala necuviincioasă
ne scurmă pielea-n lung, ca ghionoaia

şi-n lat, cu toată pofta lipicioasă,
ca musca cea de plajă, la Mamaia -
intrăm, ca-n val, padelu' şi pagaia
şi cine ştie, Doamne, ce-o să iasă...

Ce-o fi o fi, dăm uşile de-o parte,
pereţii-s azi de caii verzi goliţi,
ferestrele-s deschise peste foarte,

în ciuda orişicăror ipocriţi
şi chiar de nu-i nimica, de departe
nimica nu vă costă să... Priviţi!

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te înţeleg...

Te înţeleg, minune-ntruchipată -
în orice semn al tău e-o mănăstire,
în orice zâmbet, cartea de zâmbire
şi-n încruntare-o mare îngheţată.

Pe deget mă învârţi fără oprire,
cum vrei mă pui, prea neînduplecată,
sunt titirez la margine-ngropată
şi când mă bagi şi când mă scoţi, din fire.

Cu apa care curge-n râul morii
tu pleci în sihăstrie, eu mă dreg,
că ne iubeam cum n-am iubit, ca chiorii,

iar din beţia dragostei, întreg
mi-a mai rămas doar maximul erorii
că te pricep. Dar, nu... te înţeleg.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să învăţ

Am să învăţ un grai doar pentru tine,
să afli cât îmi eşti de nepierdut,
că-mi eşti sfârşit al altui început
din viaţa vieţii mele bizantine,

că nu-i nimic mai dens şi mai acut
decât cum tot ce sunt mi te reţine -
ca fresca bolţii-n bolţile creştine
ori ca tărâmul veşnic apărut.

Că-mi eşti oricând, orice şi orişiunde
te-aud cum râzi cu plânsul şugubăţ,
în "mii şi mii şi mii" de microunde -

să simt apropierea de răsfăţ
ce zarva lumii lumilor ascunde,
să tac, promit, de-acum... c-am să învăţ.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!