Lista completă
Vioara-i singură acasă...
Mă dor zăpezile albastre,
mă doare sufletul, mă strânge,
gânduri alunecă sihastre,
din trup venite să te-alunge,
îmi face luna semn cu ochiul
când pleoapa serii lin se lasă,
alunge răul, dedeochiul
vioara-i singură acasă...
Și nu mai știe partitura
de-atâtea ierni arcușul tace,
nu-i cântă nimeni uvertura,
tu ai plecat, prea multă pace...
Mă dor zăpezile tăcute,
fiorul lor din cer se cerne,
dar nu e zvon de alăute,
omătul haina și-o așterne.
poezie de Dania Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul teiului
Mai pâlpâia în sobă ultimul cărbune
și teiul ce-și dăduse palidă suflare,
încă avea în trupu-i amintiri nebune,
ce răzbăteau din flăcări în miros de floare;
venea o adiere de cafea din rune,
o pală de Dior, petală de culoare,
mai pâlpâia în sobă ultimul cărbune
și teiul ce-și dăduse palidă suflare
spunea povești cu zâne, îngeri și-o minune
din umbre unduinde, tainic mișcătoare
abia lucind apatic, tot cercau s-adune
în clipociri frenetice-amintiri fugare
mai pâlpâia în sobă ultimul cărbune...
rondel de Dania Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Dania Badea, adresa este: