Dana Logigan

Din hăuri de clepsidre

Adeseori ni-i clipa cam perfidă
Şi cu oprobriu sec îi denigrăm cadenţa
Prin versuri invertite-n aguridă:
Să nu ne mai rănească existenţa!

Ea poate fi pasabilă în toate
Inextricabilă şi chiar şi furibundă,
De eşti efeb ori dulcinee, poate,
Din urmă clipa vrea să mi te-ajungă.

De spaima ei devii efeminatul
Care în mâlul nemilos nu şti-va-înotul
Sau poate că escaladezi înaltul
Şi invincibil tu vei fi-ntru-totul!

Decât să-i rabzi înlăcrimat cinismul
Şi, ispitit precum un rob, să-i porţi pecetea
Mai bine luptă! Fii desăvârşitul
Ce cu un zâmbet nu-i va fi perechea!

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasa...

(Fie-ţi aproape trifoiul raiului, bunicule! 😥)

în aerul acela s-au risipit de mult umbreluţele din puful păpădiilor şi mirosul trifoiului din livezi
bunicul îşi ascuţise ultima oară coasa acolo, sub streaşina casei, de unde urmau să cadă lacrimile îngheţate ale unui cer de adio
îmi amintesc şi acum că trebăluia molcom şi privea adesea în zare, ţuguindu-şi buzele
uneori fluiera, iar eu îngăimam cuvintele refrenului său preferat:
floarea înfloreşte o dată...
cântam şi alergam înaintea lui făcând cărări prin lucerna verde ca bomboanele de mentă din buzunarul veşnic plin
îmi amintesc şi acum sunetul coasei şi scârţâitul plâns al florii de trifoi
unde eşti, bunicule, şi de unde ne priveşti când priveşti?
zarea a încărunţit, iar coasa ta agăţată în pironul înfipt în brama şurii aşteaptă încă o înflorire

astăzi, pe toloaca întinsă şi albă precum un giulgiu
plutesc amintirile unui 23 februarie îndoliat

floarea înfloreşte o dată,
bunicule,
o dată...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu adormisem cu fruntea pe cuvintele tale

era târziu
cuvintele tale nerostite încă gemeau toate pe filele albe
turnându-şi amprentele la mine în suflet
le citisem cu nesaţul unui cerşetor de iubire
lampa de pe birou se poticnea în iluminare şi
din ce în ce mai difuze licăririle ei moţăiau prin odaie
de emoţia visului
eu adormisem cu fruntea pe cuvintele tale
buchiile largi de înţelesuri înfiripau vise
mi te vedeam vânt
pescăruş
greier
lună
pomi
da... păream pomi cu braţe-rădăcini
ramificate sub pământul
nebătătorit încă de îndrăgostiţii timpului
în vântul tomnatic părul nostru-crengi noduroase
îşi spumegau frunzele ruginii în semn de sărut
ochii mari-perechi de vise fulgerau tunetele

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

E noapte şi sufletul meu îngenunchează, Hristoase...
Sunt cuprinsă de dorul Tău ceresc şi
Te rog cu lacrimi în ochi, în inimă şi-n gând să mă ierţi!
Adeseori ştiu ce fac şi totuşi greşesc!...
Dă-mi bucuria iertării Tale nemăsurate
şi pune hotar păcatului hidos ce mă încolţeşte
din zorii zilei până-n întunericul cu lună.
Scaldă-mi neliniştile în potirul cu aghiazma cea de toate zilele
Şi dă-mi puterea să nu mă mai plâng
... în gând şi-n cuvânt...
... în lacrimă şi-n patimă.
Scutură-mi haina ponosită de amare înşelăciuni
Picură-mi nectarul sfinţirii şi duhul cel înnoitor în suflet.
Ruga mântuitoare pironeşte-o-n inima mea
Şi fapta bună fă-mi-o acoperământ.
Adevărul mi-l pogoară în suflet şi-n gânduri
Să pot umbla cărări luminate.
Adoarme-mi somnul muritor în hăuri
să nu mai ştiu uitarea Raiului.
Cântăreşte-mi toate ale mele şi ca un Părinte bun răsplăteşte-mă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În târg se-anunţă des parade

E-un anotimp plin de cenuşă
Ce-mi zdruncină din hăuri firea,
Mă simt un plastic de păpuşă
Ce-n jucării şi-avu menirea.

Se anunţase-n târg paradă
De jucării destul de scumpe.
Păpuşă-ai vrut. N-a fost tăgadă
Să poţi s-alegi din cele multe.

Zâmbeam firav dintr-o vitrină
Într-o rochiţă pastelată.
Când m-ai zărit mi-ai spus,, Regină,
păpuşa mea cea delicată!"

Eram de nouă chiar frumoasă
Cu ochii negri – mură coaptă,
Tu te jucai, iar eu voioasă
Mă bucuram la orice şoaptă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Endoscopia liniştii

aici în mijlocul petecului de pământ
paşii iau forma lutului îmbibat cu apă
palmele modelează diapazoane din fiecare susur
iedere şi ferigi uriaşe mi se încolăcesc în jurul gleznelor, iar frica mea nu mai e frică de mult
frica mea e surzenie

e prea multă linişte aici, deşi în jurul meu sunt minunile lumii
cascade uriaşe, cascade-iele ale sufletului ce împrumută voci apei
inima are pereţi curgători, cascadele zornăie a ticăit, iar pendula timpului însângerează mereu orele fixe
sunt orele alea în care îţi citesc de pe buze
danaaaa... tu auzi? danaaaa...
orele alea în care tu nu uiţi să-mi aminteşti că dragostea creşte pe măsură ce-o împarţi şi durerea, da, şi durerea scade pe măsură ce o împarţi...

e prea multă linişte, iar eu am ajuns să sparg visele în dinţi şi durerile de pereţii cascadelor
spargerea asta are sunetul ei
eu nu-l aud, dar îl simt...
îl simt atât de puternic încât ecourile lui mi se preling printre sinapse, curg a răşină
uneltele mele sunt dalta şi diapazonul
sunt precum lutierul timpului în încercarea de a crea punţi

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

vin de la spital
mama a fost operată dimineaţă
îmi tremură picioarele
îmi vine să vărs

în faţa ochilor
doar tărgi şi seringi
aparate complicate şi oameni incompleţi

mama e mai uşoară cu câteva pietre

când m-a văzut în uşă
mi s-a părut
că mă năştea din nou

pe chipul ei
durerea şi toată lumina vieţii

se chinuia să râdă
un domn – şi el incomplet – i-a spus că e frumoasă

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

vin de la spital
mama a fost operată dimineaţă
îmi tremură picioarele
îmi vine să vărs

în faţa ochilor
doar tărgi şi seringi
aparate complicate şi oameni incompleţi

mama e mai uşoară cu câteva pietre

când m-a văzut în uşă
mi s-a părut
că mă năştea din nou

pe chipul ei
durerea şi toată lumina vieţii

se chinuia să râdă
un domn – şi el incomplet – i-a spus că e frumoasă

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se hotărâse să devină regină

se hotărâse să devină regină
aşa că scoase de la naftalină coroana din catifea aurie, sârmă şi paiete
îşi puse saboţii de lemn
un soi de klompen moderni
şi mantia cafenie luată ca suvenir la ultima depresie
în partea stângă
în locul inimii
o cutie cu două butoane on/ off
totul... gura, ochii, picioarele, degetele...
nu erau altceva decât piesele unui robot
care nu va suferi niciodată de depresie
era o regină fericită

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!