Cuth Hajnalka

Verde

Ceaţa se aşterne pe câmpia umedă
Florile respiră greu
Frunzele mângâie lin cerul,
Păsările îşi iau zborul
În căutare de ceva nou, mai curat,
Eu stau şi privesc,
Cu mintea limpede şi ochii încărcaţi
De prea mult verde,
Natura îmi este aproape
O simt, îmi vorbeşte
Aud un strigăt disperat
Ajutooooor!!!
Se aude un ecou pierdut,
Mă simt neputincioasă
Ce-aş putea eu să fac sunt doar un om
Să vindec rana sângerând a planetei noastre
Ce-aş putea eu să fac?
Îmi ud grădina din dosul casei
Şi îmi sărut florile de sub fereastră,
Ador fiecare fir de iarbă

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu lene

Casa răsuflă uşor,
ploaia cerută de florile suferinde a răcorit ţigla veche cu mici crăpături, ce îngăduie stropii mai curioşi să invadeze podul casei unde-mi ascund grijile.

Cu toţii am vrea să culegem lauri,
doar de am scăpa din cuşca lenei, mai ales sâmbetele.

Scufundată printre cearşafurile plictisite mă văd printre flamuri zburând cu un zâmbet glorios,
dar apoi cad în ghimpii realităţii ce mă înţeapă mereu în acelaşi loc.

Liniştea mă ridică pe vârfuri şi ascult pasărea din priviri,
atunci când nu clipesc simt cum zboară înapoi la mine.

Eternitatea mă ţine de un picior şi nu pot păşi pe calea pietruită,
doar glasul meu atinge pereţii fericirii iar notele pure se-ntorc spre suflet în ecou.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

- Pe prispa gândurilor -

Stau pe prispa gândurilor mele
O lacrimă necoaptă mă leagănă uşor
Mă duce-n gheenă şi-napoi la stele
Mă duce de-a umăr, mă ia de pe pridvor,

Mă poartă-n bezna eului obscur
Înfiptă bine-n carnea mea adâncă
Şi nu mai ştiu cât pot eu să îndur
Să tot aştept divina lui poruncă,

Când ştiu că vreau aproape totul
Iar fricii hrană să nu las nimic
Să mă-nrudesc cu infinitul
Iubirea să n-o iau de inamic,

Peste a lumii lungă-albă şovăire
Să zbor sclipind ca un cosmic visător
Un vers să las apoi la omenire
O scânteie chibzuită la un simplu trecător,

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glastra inimii

e o zi de luni şi vară,
mă scald în smâlcuri toride de gânduri
credeam că ploaia de ieri le va duce-n şuvoaie departe,
dar cum ochii i-am deschis, la primul ceas al dimineţii
le-am găsit cu pleoape încreţite, hlizindu-se la mine
s-au întors şi te-au adus din frământări
mi te-au adus din neştiinţă
în glastra inimii te-au aşezat,
m-au transformat în nefiinţă.

şi zac aşa ca pe-o fereastră
şi stropi de apă nu primesc
şi simt cum frunzele-mi jelesc
nici soare n-am cum să găsesc
căci nu-mi auzi chemarea,

mă-ntreb de ce-am lasat eu ochii să-mi priveşti?

parcă ne ştim din alte lumi,
şi-n lumea asta nu e nimb de biruinţă

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

~ Toamna mai e ~

când s-au hotărât să se despartă lucrurile cunoscute
atunci am ales să plec în necunoscut,
trandafirul bolnav din grădina uscată
mă scaldă în iubire o ultimă dată,

fântânile îmi vorbesc despre seceta verii
eu le ascult şi le spun
suferinţa e doar o iluzie...

umblând pe aceleaşi cărări acum par a fi drumuri noi
ce mă fac să clipesc mai des,
la fiecare răsuflare simt toamna
frunzele-mi cântă în tonuri de galben
jelesc zilele lungi de vară,

răsăritul e mai închis şi atât de silenţios
frigul dimineţii îmi aminteşte de călătoria-mi lungă
îmi sărută obrajii tăcuţi şi-mi deschide ochii larg
să pot vedea prin ceaţa deasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult ca oricând

mai mult ca oricând avem nevoie de versuri
să zdrobim frica creată de haosul ce ne asediază
frica ne înbolnăveşte, ne separă
e un venin ce curge pe toate firele
izvorul liniştii e ascuns de mase
e doar pentru căutătorii adevăraţi,

avem nevoie de poveşti să ne zburde imaginaţia
avem nevoie de teatru, să punem lucrurile serioase deoparte
avem nevoie de muzică bună, să cureţe sufletele
o carte este cea mai bună companie în zile cenuşii,

mai mult ca oricând avem nevoie de artă,
ea vindecă, te eliberează
curg culorile spre tine şi te iau în tărâmuri de vis,
mai mult ca oricând avem nevoie de natură
de puritatea şi înţelepciunea ei
de puterea vindecătoare ce naşte iubire,
mereu iertătoare ne conectează cu divinul

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim cum să fim noi

ne pasă de sufletele noastre
spunem minciuni doar pe jumătate,
în lumea în care onestitatea e un viciu,
faima o virtute.

ne îmbracăm în haine albe
să ne ascundem slăbiciunile,
vorbim mult crezând că avem ceva de spus,
ascultăm puţin
iar atunci când pretindem că ascultăm
ne gândim de fapt la următoarea replică.

nu ne place liniştea,
vrem mereu cineva să ne cânte
să nu ne mai auzim toate gândurile.

am ucis 123 de vise,
mai mult de atât nu putem,
amitirea unui om contează mai mult decât omul în sine.

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrângeri

să-mi construieşti o casă din inimi frânte
departe-n întunericul des
unde e greu să ajungi,
pomegranade dulci să-mi aşterni pe buzele uscate
să mă hrănesc din ele mai apoi,
când ultimul strop din eternitate va aluneca din universul meu,
timpul râde de mine că nu i-am desluşit secretul,
chipul meu de copil se-ntreabă unde-am fugit,
ştie că n-am să mă-ntorc acasă...
păsări fără aripi cu pene umflate în şir indian se clatină pe străzi,
eu sunt una din ele, ieşită din rând
cu pene mai lungi puţin colorate şi grele,
număratul stelelor acum m-a obosit,
vreau să-nchid ochii în pustietatea serii
să cad în visul neştiut,
cortine lungi, să curgă praf din ele
să nu mai văd sfârşitul iscălit, pe foi de dud uscat
închise-n temple albe,
să nu mai cer trecut nici viitor
că tot ce am, ce sunt, oricum se va cerne.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis viu

împart cerul în bucăţi
şi-mi iau câte o porţie de albastru
atunci când soarele plânge că nu te poate vedea,

laleaua galbenă primită de la tine
se-ntreabă unde-s furnicile ce-i ţineau companie
în grădina în care şi-a trăit copilăria,

o jerbă de neauzite reverii
mânate de sufletul mai neliniştit ca altă dată,
se opresc pe buzele-mi calde,
aşteaptă chemarea ta plăpândă
ce se pierde la poarta singurătăţii mele.

prezentul devine sufocant,
prefer să evadez iar în vise vii
misterul primăverii îmi sărută obrajii scufundaţi în alean
ochii-mi cerşesc iubirea păpădiilor,

flirtrez cu întunericul ce-mi inundă odaia

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde începe începutul

De unde începe începutul?
unde fuge Dunărea în grabă
de ce magnoliile înfloresc de două ori pe an
iar fluturii trăiesc doar o zi de pământean,
de ce sunt brazii verzi tot anul
iar florile de mac îşi pierd elanul
în miez de vară când îşi scutură magia
petale muribunde sublim sărută iar câmpia,
vântul amorezat dansează cu ele
mă ia şi pe mine să zbor spre stele;

De unde începe dragostea şi cât va ţine?
de unde ştiu că mă iubeşti tu doar pe mine
de unde ştiu că sufletu-ţi mă cheamă?
mi-e frică să clipesc să nu te pierd de teamă
că nu se va-mplini ce e deja acolo scris
că nu-i nimic real ce simt, e doar un vis,
de unde ştiu că tu exişti, că nu eşti doar o-nchipuire
un dans al minţii, chinuit de-o dulce plăsmuire
un joc retoric copleşit de prea mult dor,

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!