Lista completă
Pădurea vieții noastre
Zac în tăceri și-n liniști de uitare
Copacii lumii, singuri prin păduri.
Pe creste-i-mângâie cu taine, norii
Și câte un cóndor, deasupra.. pragu-i trece.
Parcă ne vedem iubire pe-amândoi
Doi falnici goi, copaci.. aplecați unul spre altul.
Pe brate primitoare al unui miez de noapte
Umbrind nestingheriți... îmbrățișând pământuri
Numărând frunzele ce-s pline de poveste
Și de-amintiri nostalgice.
Ne mângâia iubite lin, ploile de vară
La poalele cărunte creșteau rozi mărăcini.
Adăpostind de frig boboci de trandafiri, sălbatici și cuminți.
Ce-și scoteau galeși capul, tânjind un colț de cer.
Eram pădurea verde, tu... plop umbrit de vise
Trăiam printre dorinți zburând prin paradise, purtați de vântul rece.
Nu acceptam că toamna în zbor ne v-a-lúa frunza
[...] Citește tot
poezie de Cristina Tenea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cristina Tenea, adresa este: