Costyn Gilca

Tăceau vioarele

Bipolar—
Plângeam cu lacrimi verzi,
Întins în sicriu.

Iubita la capăt,
Plângea de fel—
Şi zgomotos tăceau vioarele.

Păru-şi răsfira încet—
Iubita, pe al meu mormânt.

Plângeam în hohote de râs—
Şi zgomotos tăceau vioarele.

poezie de Costyn Gilca (5 noiembrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletituri de gânduri

Ţes fum de ţigară
Pe cerul argintiu
Şi ploaia tristă cade
Şi eu îngheţ de frig.

Ţes mii de gânduri
În propria-mi minte
Când iarăşi stau şi zac
Contemplând introspectiv.

Ţes mii de dorinţe
Dar dorul meu şters
Şi starea mea de plumb
Încet le ucid.

Ţes iubirea mea gri
Ce zace în mormânt
Pe sfânt veşmânt
Cu care să mă-ngrop.

[...] Citeşte tot

poezie de Costyn Gilca (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasă

Mă-mbrac în iluzii
Cusute cu fiori
În împletituri de gânduri,
Şi încep să ţip—

Mă omori viaţă,
Tu iubire, singurătate...
Mă-mbrac în tine moarte
Că-aproape te simt.

Nu-mi mai respinge chemarea
Ştiu că va urma şi ceasul
În care vei veni,
Dar nu pot să aştept—

Deja am început
Să îţi urăsc glasul
Când ţipi în capul meu
Şi-alterezi ce-am în piept.

poezie de Costyn Gilca (1 noiembrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg cromatic

Îmi înec dorul în propriul sânge—
Departe de tine, e starea ce tocmai am creat
Aprins de fantezii şi vise—
Stare de roşu.

Iubito, eşti departe, iar acuma—
Pianul zace melancolic şi trist,
Gândindu-se la noi doi—
Stare de mov.

Iubito, vino mai aproape, te rog—
Stinge-mi cu lacrimi, dorul ăsta trist
Că simt că nu mai rezist—
Stare de gri.

Iar în braţele tale calde, lasă-mă—
Amorul meu de plumb, încet să-l cresc
Se vede, acum zâmbesc—
Stare de verde.

poezie de Costyn Gilca (5 noiembrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Urlete-n tăcere
Şoapte, foşnet, zgomot
Somn, anxietate, depresie-
Toamnă.

Natura se stinge
Sub pături de culori,
Sentimente, jeg, dorinţe-
E toamnă.

Frigul mă cuprinde
Simt tot cum mă apasă
Fiori de plumb, teamă-
E toamnă.

Tot încerc să adorm
Dar somnul e incomod
Insomnii, viaţă, trăiesc-
Şi totuşi e toamnă.

poezie de Costyn Gilca (13 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritor

Prin cuvânt mi-au avânt
Mă desprind de la sol
Sunt un visător
Captiv într-un prezent continuu
Luminat de întunericul
Unui viitor trecut
În care exist etern-
Sunt nemuritor.

poezie de Costyn Gilca (13 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de gri

Oameni mai trişti, mai veseli
Străzi şi stări gri—
Oameni mai veseli, mai trişti
Pe străzi şi stări timpurii.

Zile mai bune, mai proaste
Azi nu mai este ca ieri—
Zile mai proaste, mai bune
Ieri, azi se-ndrepta spre nicăieri.

Stări tot mai reci, tot mai calde,
Şi plumbul în suflet ţine de frig—
Stări tot mai calde, mai reci
Şi visele-ncet amorţesc şi se sting.

poezie de Costyn Gilca (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!