Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Costache Stamati

Lista completă

Însuși în singurătate

Însuși în singurătate,
Strig, mă vaiet, cine-aude?
Inima me, ticăloasa,
Mii de dureri o cuprinde.
Moarte, a me mângâiere,
Ce zăbovești de nu vii,
Să mă mântui di durere,
Să scap di nenorocire,
De osândă-îngrozitoare,
De-o jalnică chinuire,
Nenorocire mai mare?
Nimănui nu pot să spui
Duioasa me întâmplare.
Nu găsesc om cu simțire,
N-am prieten credincios
Să-i spui a me chinuire,
Să-i spui starea ce-am agiuns,
Că sânt mort între cei vii
Și trăiesc oftând pi-ascuns.
Lacrămile-m' feresc,

[...] Citește tot

poezie de Costache Stamati
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dochia și Traian

Sub muntele Pion, în Moldova

I

Între Piatra Detunată
Ș-al Sahastrului Picior,
Vezi o stâncă ce-au fost fată
De un mare domnitor.
Acolo de rea furtună
E lacașul cel cumplit,
Unde vulturul răsună
Al său cântec amorțit.
Acea doamnă e Dochie,
Zece oi, a ei popor,
Ea domnează-n vizunie
Preste turme și păstori.

II

La frumsețe și la minte

[...] Citește tot

poezie de Costache Stamati
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imnul lăutei Românești

O, lăută a Moldovii! tu ai fost de tot uitată
În creanga Dumbrăvii Roșii ce românul hăulește,
Și care umbrea cu faimă sânta apă a Sucevii,
Cruntată în multe rânduri d-a neamicilor sânge...
Vântul clătina odată mângâios a tale coarde;
Dar curpănul zaluziei, întinzând vițele sale,
S-au suit cu sumeție, s-au încâlcit pintre ele...
O, lăută românească! cine poate să deștepte
După timpuri vechi trecute încântătoriul tău sunet?
Sau vei fi cu-ndelungare acolo în frunziș mută?
Ori când vei face tu iarăși ca să zâmbească eroul
De plânsul și îngrijirea logodnicei părăsite!!!
O, lăută a Moldovii! odată în țara noastră
Tu țineai hangul tristeții la a domnilor ospețe;
Când lăutarul-maestru amesteca al tău sunet
Cu al oaspeților cântec, tu consolai cu duință
Dragostea misterioasă a româncelor fecioare.
Tu celebrai cu putere biruințele faimoase,
Tu frăgezeai ca un farmec pe românii cei mai aprigi,
Tu umpleai de bărbăție pe cei fricoși în răzbeluri;

[...] Citește tot

poezie de Costache Stamati
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Costache Stamati, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook