Lista completă, pagina 2
Apa
Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălășluiesc în trupul meu
Și imi amintesc de liniștea cerului
Ce-și plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieți,
Oriunde merg, apă gasesc,
În plante, în insecte, în mine
Și furia ei mă dezlănțuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viața mea,
Precum apele în magma vulcanului.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrednicie
Peste Soare este vrednicia mea,
Este viața mea.
Răsăritul este lucrarea
Destinului meu
Păstrat peste roua dimineții.
Credința sufletului
Este jurămîntul iubirii
Strecurat în pîntece seculare.
Crestele puterii sunt razele Soarelui
Supuse pornirii iubirii,
Pregătită pentru sublima Lumină,
Vrednicnică de petalele neîmplinite
Dansînd pe streașina dorinței.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi...
Cine sunteți voi pentru mine?
Crezut-am că sunteți copiii mei,
Așteptam Lumina, să o așez pe fruntea voastră!
Dar timpul v-a schimbat,
Ați devenit hiene
Și pe fruntea voastră smoala s-a așezat!
Păcat, copii, că ați fost șantajați
De o persoană crudă, ce tot va regreta,
Târziu și fărʼ de rost, rușii vor pierde tot!
Cu voi odată, copii ai nimănui ce sunteți!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strălucirea
Divina strălucire a iubirii
plutește-n adâncul puțului
dintr-un izvor cristalin
ce pătrunde-n ființa Pământului.
Izvorul se înalță spre rodire
ducând cu el roata timpului
răsucind spiralele puterii vieții
în roade ce curg din cornul fericirii.
Praful strălucitor al iubirii
izvorăște din adâncul Luminii
așezându-se pe roua dimineții
inundând clocotul vieții
și al Infinitului.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Azi am avut numai gânduri urâte
Am invitat un pelican să îmi scoată un ochi
Pentru a plăti tributul vieții
M-am agatat de vapor și-mi doream
Catargul de pe vas să mă ucidă
Da, să mă ucidă cu adevarat
Nu cu o jucărie de lemn
Dar nimic din toate acestea nu s-a întamplat
Azi merg și iar merg
Cu sufletul meu îndurerat
M-aș agăța de aripa unui pescaruș
Ca să mă unesc cu Soarele
Ce plutește peste verdele mării senin
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Busuioc
Pe o aripă de armonie,
Pe o cheie sol
Am pornit în călătorie
În interiorul aerului.
Prin el și timp pătrund în tine
Purtând o aripă de bucurie.
Tresar în largul oceanului,
Al timpului și aerului
Plutind pe o frunză de busuioc
Cu care aerul perforează timpii.
Culeg din râul timpului
O culoare din Soare
Prefăcând-o în inima
De mamă, ce duce dorul
Pe o margine de lac,
Spre timpul
Prefăcut în aer
Cu miros de busuioc!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa Lumină
Stăteam pe malul Apei Lumină
și am pătruns în sufletul ei,
unde am găsit o floare de nu-mă-uita,
un plop și o salcie pletoasă
căreia-i curgeau lacrimi
precum se scurge sufletul de dor,
mă scufund în Apa Lumină,
o beau și mă bucur de ea,
lăsând în urmă nebunia terestră,
culegând oul viitorului
în speranța reînvierii
că am să-l găsesc
pe malul oazei cu Apă Lumină
din câmpia de aur,
sub nașterea și reînvierea
durerii și bucuriei!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare!?
Oare sinceritatea și demnitatea, ucid?
Oare gândurile bune și loialitatea, ucid?
Oare lupta pentru binele omenirii, ucide?
Oare puterea Luminii și a dreptății, ucide?
Oare dorința de a trăi toată lumea bine, ucide?
Oare dorința de libertate, ucide?
Oare credința pentru cei pe care-i iubesti, ucide?
Oare inteligența folosită în scopuri bune, ucide?
Oare puterea de a spune lucrurilor pe nume, ucide?
Oare sinceritatea și bunul simț, ucide?
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulpea bețivă
Am cunoscut o vulpe beată,
Stătea ascunsă dupa poartă,
Mușca din scîndura fierbinte
Ca să-i aline din beție.
Cînd vulpea s-a eliberat
Din lanțul țuicii și al berii,
Ea repede fugea la bancă
Ca să împrumute o avere.
Dădea tîrcoale, mirosea
Și băncile adulmeca
Să prindă un împrumut, măi frate,
Ca să ajunga iar datoare.
Și uite așa vulpea bețivă,
A înșelat bănci și persoane
Și-i sta la poartă portărelul
Ca să-i ridice ghiozdănelul!
fabulă de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jivina-Divină
O jivină se transformă în divină
Și pleacă seara la cules de prune.
De îi e pruna pe măsură
Si de dă țuica mai bună
O seduce pînă la moarte
Și o stoarce de tărie
Rămînîn doar o hîrtie
Ce se pierde în prospătură
Galbenă și pricăjită.
A devenit pruna o urîtă
Iar jivina cea divină
Pleacă la cules de prune
Să le stoarcă de palincă,
Să rămînă pielea slută
Că palinca-i mai fină
Și țuicuța-i mai bătrînă,
Prospătură e Divină!
Plină de miros de prună!
fabulă de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Constantina Gina Dumitrescu, adresa este:
