Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Constantin Tiron

Lista completă

Durerea pomului

Tată, pomul din grădina noastră,
Părul cel cu pere pergamute,
A-nceput, de-atâta vreme proastă,
Zilnic, spre pădure să se mute.

Nu mai este cum era-nainte,
Toată lumea părăsit îl lasă,
E ca un copil fără părinte,
De când, tată, tu te-ai dus de-acasă.

Și profund plecarea ta îl doare
Și țârâna rădăcina-i strânge,
E ca inima-mi presimțitoare,
Care după tine mereu plânge.

De indiferență nefirească
Pomul vrea să se sălbăticească.

sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strofă rătăcită 5

Frământ cu piciorul lutul din mine,
Timpane se năruie-n urlet
Și ochi rătăciți în paharele pline
Mai caută-un loc pentru suflet.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strofă rătăcită 7

Se prăbușesc în mine multe toamne,
Vârtejuri se răstoarnă și cerul a țipat,
Dar între două ploi dă-mi Doamne
Surâsul curcubeului vărgat.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strofă rătăcită 4

Pe aripi de fluturi valsează un sloi,
Prăpastia vorbelor sugrumă lumina,
Un fulger albastru-mi îmbracă retina
Și-un munte de gheață pătrunde în noi.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strofă rătăcită 2

Un sunet gol de tulnic îmi cheamă depărtarea,
Lanul cu flori albastre e-ascuns într-o mănușă,
Durerea amintirii îmi tulbură uitarea
În stele risipite pe suflet de cenușă.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strofă rătăcită 6

Cu sufletu-mi tovarăș de tine povestesc,
La capăt de lumină, umbra-și ascute coasa,
Pașii porniți spre tine iar drumul rătăcesc
Și niminea nu știe să-mi spună unde-i casa.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strofă rătăcită 3

Sămânța lunii-mi crește întoarcerea-n țărână,
Astrale pulsuri albe bat nopți și strălucesc,
Aripi de îngeri negri se-așează pe lumină,
Spre neființa rece, umbre călătoresc.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strofă rătăcită

Când cântecul se-agață pe cer de toarta vieții,
Când roua spală bobul din aurul de pâine,
Respiră verde-un clopot din coapsa dimineții
Prin lutul ce frământă visul de către mâine.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunicul

(poezie închinată bunicului meu
Ioan Andrieșanu)

S-a dus în ceruri bunicul meu, Ioan,
Că unde-ar fi putut, altminteri, oare
Să meargă cu o inimă-așa mare,
Bunicul meu cel drag de la Vișan.

L-am dus tăcut pe ultimul său drum,
Cu-ntregul sat, în acea zi de vară
Și-am retrăit, la fel ca prima oară,
Copilăria-mi dusă ca un fum,

Cu veri, vacanțe și cu toamne pline
De nuci, de prune, struguri și gutui,
Iar azi bunicul meu acasă nu-i,
Dar, Doamne, câte a lăsat în mine!

De azi-nainte-n iarnă, timp fulgerat de ger
E pentru mine, încă, un Sfânt Ioan în cer!

sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singur

Se sparge bolta toamnei cristalină
În cioburi de culoare ruginie
Și peste inima-mi, și-așa prea plină,
Revarsă seve dintr-o altă vie!

Fâșii de galben, sângeriu și verde
Se rup în munți, pe dealuri și câmpii
Și dorul mă găsește și mă pierde
Cu sufletu-ndoit că n-o să vii.

Uscate vrejuri de o aspră brumă
Sugrumă Rațiunea-n câte-un loc
Și toamna rece – vitrega mea mum㠖
Mă biciuie cu vergile-i de foc.

Când nu cad stele, plouă peste vise
Și-n echinocțiul sufletului meu
Bat în zadar la porțile închise!
Sunt singur și împovărat de greu.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Constantin Tiron, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook