Lista completă
Durerea pomului
Tată, pomul din grădina noastră,
Părul cel cu pere pergamute,
A-nceput, de-atâta vreme proastă,
Zilnic, spre pădure să se mute.
Nu mai este cum era-nainte,
Toată lumea părăsit îl lasă,
E ca un copil fără părinte,
De când, tată, tu te-ai dus de-acasă.
Și profund plecarea ta îl doare
Și țârâna rădăcina-i strânge,
E ca inima-mi presimțitoare,
Care după tine mereu plânge.
De indiferență nefirească
Pomul vrea să se sălbăticească.
sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mama
(poezie închinată mamei mele
Maria Tiron)
La tine mamă mă gândesc mereu,
De câte ori durerile m-apasă,
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum îmi zâmbeai,
Chiar și atunci în clipa de durere.
C-o lacrimă, furiș, mă mângâiai,
Cu sufletul și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin
Duioasă mamă, să-mi răzbun necazul,
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie obrazul.
La tine mamă, doruri de se frâng
Tu știi să le acoperi cu tăcerea,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă rătăcită 5
Frământ cu piciorul lutul din mine,
Timpane se năruie-n urlet
Și ochi rătăciți în paharele pline
Mai caută-un loc pentru suflet.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă rătăcită 7
Se prăbușesc în mine multe toamne,
Vârtejuri se răstoarnă și cerul a țipat,
Dar între două ploi dă-mi Doamne
Surâsul curcubeului vărgat.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă rătăcită 4
Pe aripi de fluturi valsează un sloi,
Prăpastia vorbelor sugrumă lumina,
Un fulger albastru-mi îmbracă retina
Și-un munte de gheață pătrunde în noi.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă rătăcită 2
Un sunet gol de tulnic îmi cheamă depărtarea,
Lanul cu flori albastre e-ascuns într-o mănușă,
Durerea amintirii îmi tulbură uitarea
În stele risipite pe suflet de cenușă.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă rătăcită 6
Cu sufletu-mi tovarăș de tine povestesc,
La capăt de lumină, umbra-și ascute coasa,
Pașii porniți spre tine iar drumul rătăcesc
Și niminea nu știe să-mi spună unde-i casa.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă rătăcită 3
Sămânța lunii-mi crește întoarcerea-n țărână,
Astrale pulsuri albe bat nopți și strălucesc,
Aripi de îngeri negri se-așează pe lumină,
Spre neființa rece, umbre călătoresc.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă rătăcită
Când cântecul se-agață pe cer de toarta vieții,
Când roua spală bobul din aurul de pâine,
Respiră verde-un clopot din coapsa dimineții
Prin lutul ce frământă visul de către mâine.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur
Se sparge bolta toamnei cristalină
În cioburi de culoare ruginie
Și peste inima-mi, și-așa prea plină,
Revarsă seve dintr-o altă vie!
Fâșii de galben, sângeriu și verde
Se rup în munți, pe dealuri și câmpii
Și dorul mă găsește și mă pierde
Cu sufletu-ndoit că n-o să vii.
Uscate vrejuri de o aspră brumă
Sugrumă Rațiunea-n câte-un loc
Și toamna rece vitrega mea mumă
Mă biciuie cu vergile-i de foc.
Când nu cad stele, plouă peste vise
Și-n echinocțiul sufletului meu
Bat în zadar la porțile închise!
Sunt singur și împovărat de greu.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Constantin Tiron, adresa este: