Lista completă, pagina 2
Paşii versului...
Paşii rămân cu urmele postume,
desluşind cărările cu sens invers,
dar rămân învăluiţi fără nume
dacă n-au itinerariile prin vers.
Poemul vindecă în amintiri
pasul nimicului din întuneric
cu liniştea caldă pusă în priviri
de curcubeul cu ecoul sferic.
Versul te înveleşte cu iubire,
schimbând lacrimile cu stropi de rouă,
iar prin paşii din omeneasca fire
mută drumurile pe-o cărare nouă.
Poemul nu vrea drumul rătăcit,
acum doar atâta aş mai spune,
în vers e comoara celui fericit
şi este drumul către rugăciune.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mângâierea miresmei de tei
Floarea de mac imită singurătatea
unui cuc ascuns în lumina stelelor.
Cocori ce uită-n zbor verticalitatea
spun că lumina ne-aduce stele de dor.
Doar floarea aduce bucurii pe zâmbet
pe un drum de petale cu urme de paşi.
Minciuna arde un indescifrabil alfabet
care nu acceptă-n pădure chiriaşi.
Întunericul orb ne ţine de mână,
aduce dimensiuni alese din nimic,
ceaţa face melancolia stăpână,
dar eu voi rămâne cu o floare amic.
Am fugit de vacarm pe umbroase alei,
însă n-am aflat drumul spre eternitate,
am doar mângâierea miresmei de tei
pe culorile din amintiri adunate.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uragane de seară
Vântul şuieră peste zăpezi în vară,
apele sunt mai mari decât aseară,
poduri cad, copacii nu au ramuri,
e vijelie, casele nu mai au geamuri,
averile se sfâşie într-un tumult,
doi ochi ascunşi mă roagă să-i ascult.
Chiar marea blândă devine inamic,
sunt atâtea că nu mai este nimic,
plâng florile, izvoarele sunt râuri,
pe ape vin trei pui pe două scânduri,
un acoperiş în vale o să ajungă,
clopotul cântă din lovituri în dungă.
Cuvinte alese latră fără adaos,
rimele se bâlbâie într-un haos,
prin amalgamul de nori neobosiţi,
unde de minute suntem părăsiţi.
Din ochii trişti mai cerem o secundă,
[...] Citeşte tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ din stele
Dacă rupi o buruiană din lutul uscat
atunci lutul plânge şi buruiana moare?
Dar răspunsurile le-am cunoaşte imediat
de-am avea printre stele o învăţătoare.
Şi totuşi îmi apare de nicăieri un semn
printre ramuri ce-ascund cuvinte împletite,
într-un proverb uitat pe o cruce de lemn
lângă frica îngheţată de vise uimite.
Din cuvântul adus la marginea tăcerii
de valurile lăsate pe unda lacului,
am ales din şoaptă lumina mângâierii
şi frunzele uscate din genele izvorului.
Ecoul cu iubirea din vers eternitate,
are taina culorilor răsărind sub pleoape
şi prin aripi pe cuvânt şi zâmbete uitate
chem amurgul dar răsăritu-i mai aproape.
poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe oarecare
Rătăcesc singur călcând pe alei
şi frunzele supărate mă alungă,
iar stelele în singurătatea lor
îmi spun să merg printre versuri.
Scriu un vers din întâmplare
şi în palme mi se aşează o floare
luminată lin de razele lunii
printre umbrele privighetorilor.
Privighetorile nu caută tăcerea
şi îmi traduc ce vor să spună:
un viitor se vinde ca prezent
precum minciuna nevăzută.
Nu ne gândim la testamente
şi omorâm senin viitorul,
dar din ciorchinele de vise
eu mi-aş dori să fiu un bob.
poezie de Constantin Rusu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amandoi
Amândoi ne privim în noapte,
dar fără aduceri aminte
şi peste surâsul tău de şoapte
lumea este spartă de cuvinte.
Capodopere-s azi visele,
cu declaraţii de iubire
şi doruri ce ascund în ele
o rugăciune din privire.
Noi am alungat genitivul,
demult am depăşit uimirea
şi versul ne este portativul,
iar muzica este iubirea.
Triluri colorate vin în toamnă,
cu tăceri am legănat petale
şi-am pus sărutul tău de doamnă
pe cântecul izvorului din vale.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic important
Nume împrăştiate în cronici,
cu destin cumplit şi cam arogant,
sunt analizate de ironici,
care nu au făcut nimic important.
Varsă-ţi amarul şi pune vin în pocal,
scrisorile ascund un dor secant,
dar infinitul n-a avut nicicând egal,
şoaptele mute nu au nimic important.
Viaţa ne este piesă într-un act,
recuzita: un fular de amant,
fondul muzical un ison abstract
şi finalul cu nimic important.
Un mire vrea să-şi vândă un costum
brodat lângă iubire ca briliant,
mai ţine doar o poză în album
care nu-i spune nimic important.
[...] Citeşte tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adierea nucului
Printre frunzele unui falnic nuc
un suav oftat alungă vântul
şi simt mireasma unei melodii
care aşterne peste flori cuvântul.
Ascultăm toaca de vecernie,
curcubeele parcă-s icoane,
iar pe ramurile de liliac
o lumânare pe o floare doarme.
Prin cântecul de frunză trec acum,
pe cărări ce par o sărbătoare
şi nu pot nucul meu să-l schimb
nicicând pe o salcie plângătoare.
Să aşternem adierea ta pe versul
logodit cu lacrima plecată-n lume,
cu o poveste tristă fără ramă
ascunsă într-un castru fără nume.
[...] Citeşte tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea florilor
Nu putem admira în acelaşi timp
luna, zăpada, pădurea şi florile.
Stropii de ploaie, fraţii celor de rouă,
odihniţi pe clopotele bisericii
şi pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
şi nu-mi vând dimineţile niciodată.
Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereţii,
iar o simplă floare de câmp e perfecţiunea.
Dacă vrei fructe, nu rupe florile!
Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îţi şoptesc că te iubesc
[...] Citeşte tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nucul de lângă castan
Sunt în toamnă, pe o bancă ciudată,
uitată sub nucul de lângă castan.
Petale uscate de dorinţe vechi
picură amarul în păduri arse.
Tâmplele îmi sunt prinse cu spinii arşi
în sărbătorile unse cu prostie.
Cuvinte nu pun pe autostradă,
am urcat cu ele doar o potecă.
Tăcerea tremură uşor, ascunsă
pe lumina de surâs a ochilor.
Aş rosti un vers sau o rugăciune,
ca să înflorească lăcrămioara,
sau liliacul cu zâmbet pe bucurie.
Am vrut o frumuseţe limpede,
[...] Citeşte tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii un alt citat, îl poţi adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Constantin Rusu, adresa este:
