Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Constantin Rupa

Lista completă

Lumina din nord

unde ne sunt zeii puternici de
pin și stejar din care morții
noștri ciopleau porți cerului
tu duh al pământului lasă-i să
mă găsească să mă ridice din praf
și iar șarpe tânăr să fiu căutând
printre crengi cuibul luminii
din nord lumina ce lasă pământul
transparent o dată la o mie de
ani mai fă-mă cântecul lor sălbatic
să-l cânt prin focuri să sar și
ieșind din mine curat ca un prunc
să privesc cu dispreț la cel care
am fost când mergând în genunchi
credeam că am aripi

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Subconștient de poem

treceam prin subconștientul
unui poem mână în mână inimă
în inimă și amândoi într-un
panamera decapotabil doar sâ
nii tăi rămăseseră în afară
ca un decor cu munți și ză
pezi între noi cuvintele fă
ceau cearcăne de atâta nesomn
în față drumul culegea flori
și le arunca pe parbriz atunci
am văzut amândoi cum un pom
n. b. pomul cunoașterii se apro
pie cu viteza mc2 supra 2 cu ca
re îți voi descheia fermoarul
rochiei într-o cameră de hotel
accidentul părea inevitabil se
vedea deja pomul strigând făcân
du-ne semne ca o barieră de tren
brusc timpul a început să se di
late și dincolo de fermoarul ro

[...] Citește tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hai să ne plimbăm cu liftul până dimineața

m-am întâlnit în lift cu o
damă avea rochie mulată și
phiii patru picioare lungi
ca de gazelă un decolteu
atât de perfect că părea
decupat din hustler într-o
clipă atârnam de el ca un
alpinist pe everest nici
dânsa nu a stat locului și
și-a înfipt în mine unghiile
false până la coapse o doamnă
trecută și neconsolată mi-am
spus din care nu mai știi cât
este plastic și cât imaginație
ești bădăran a șoptit doamna
care îmi citea gândurile și o
lacrimă i s-a prelins pe obraz
e drept nu mai sunt femeia
plină de nuri care se iubea
de 3x pe noapte cu boethius

[...] Citește tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem gothic

îmbrăcată toată în negru ea
m-a vizitat la spital
și rujul și lacul de unghii îi
erau negre deh culoarea vârstei rebele mi-am spus și
zâmbind i-am făcut semn să se așeze pe pat
a preferat să plutească ușoară ca un lampion chinezesc
lumina ei făcea să pâlpâie neonul din salonul nr 3 a
urmat un moment plin de evlavie și
mâna ei ce scânteia ca moaștele de la patriarhie
mi-a pus pe frunte mângâierile tuturor femeilor
stam plin de remușcări sub un soare negru
pe faleza unei ape negre de pe celălalt mal
cuvintele îmi făceau semne și eu înotam spre ele
cu toate întrebările lumii în spate dacă dădeai zoom-ul
la maximum mai puteai vedeai un înger îngerul meu
cu tricoul pe care scria luci ferego teamo împreună
am admirat transparența spațiului dintre mine și tăcerile ei
un lung tunel lustruit cu genunchii de zei
prin el treceam spre o lumină ce parcă își luase
căldura dinlăuntrul meu

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hypópoem

aceasta nu este o poezie este
un perpetum mobile un motor ce
funcționează cu aburul ființelor
se spune că demult adus înaintea
zeilor cam pe când se scria
bhagavad gita mecanismul a
iscat tulburare marele krishna
hare hare văzând aburul plin
de priveliști desfătătoare a
coborât pre mirodenia lui până
în afundul subtextului trăind
el acolo neostoite plăceri și
fantasme ițindu-se apoi cu mare
caznă prin supapa textului i-ar
fi spus preafericitului arjuna
lăudat fie el ia și aruncă
departe drăcovenia asta alt
minteri oamenii vor trans
forma mahabharata în o mie și
una de hârjoneli aceasta nu

[...] Citește tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar înainte ca diavolul să audă că am murit

chiar înainte ca diavolul
să audă că am murit mi-am
luat aerul rave câteva re
plici de agățat și am coborât
în orașul care a rămas strâns
înșurubat în jurul furnalului
ca epoca de aur în jurul comite
tului central dacă însă faci un
pas în spatele blocului orașul
devine prin forța imaginației
o insulă zburătoare cu palmieri
șezlonguri și nisip adus din
dubai tu tocmai treceai abia
ieșită din valuri într-un corp
orbitor purtai un costum de baie
ce provoca o invazie de licurici
în sumatra în urma ta universul
strângea cu o cheie franceză val
vele inimilor ce o luaseră razna
aruncată peste umăr privirea ta

[...] Citește tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calul alb

în salonul septic nr 23 sânii tăi
aduc turlele bisericii mai aproape
linia lor perfectă mă face să visez
că d-zeu e chirurg și operează fără
bisturiu doar cu mâinile goale în
patul de lângă fereastră poetul costel
așteaptă ședința chimio se ține tare
nu varsă o lacrimă și nici nu dă bacșiș
la doctori decât cărțile lui în 2 3 zile
va fi externat cu regim o va mai duce 2
poate 3 ani cu el împart zacusca și amin
tirile tale primesc în schimb poezii atât
de luminoase că par profeții uite aici
scrie că tu plictisită de atâta așteptare
ca de istoria literaturii lui manolescu
te-ai hotărât să îl ceri de bărbat pe
primul necunoscut care îți iese în cale
între stația de metrou și spital stai
liniștit mi-a spus poetul costel și ime
diat a adăugat versuri în care eu mă

[...] Citește tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suntem produsul viziunilor noastre

de la vârsta de 15 ani colec ționez
viziuni am ca hilde gard von bingen
demonul meu personal negru/ ponegru/
șarpe de dudău/ șteblă de spin rău mi
-a intrat sub piele până în plămâni
îl aud cum mușcă din cuvinte și scui
pă oasele pe jos lumina arzândă nu îl
mai vânează apa sfințită nu îl mai im
presionează nu îl mai sperie nici caii
apocalipsei care îmi nechează pe piept
fix la 7 dimineața când să-mi beau ca
feaua demonul își aprinde un pall mall
și sorbind din ceașca mea scrie versuri
despre iubirea lui pentru un sucub negru/
ponegru/ șarpe de dudău/ șteplă de spin
rău și uite așa în camera mea de cămin
țigările se fumează singure cărțile se
scriu singure și mereu apar pe pereți
întrebări pe care eu nu mi le pun de ce
au oamenii aripile pe dinăuntru de ce

[...] Citește tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupta cu demonul poeziei

o fiară spăimoasă
cu dinți de pucioasă
și limbă hleioasă coboară din înaltul ceriului întrebând în stânga și-n dreapta de copilul din tine ăla închis în cămară și uitat acolo trei ani la rând ce greu e să te lupți cu sinele în acest spațiu strâmt când balaurul îți cunoaște toate cotloanele ființei și știe că în apărarea ta nu ai decât un paloș decupat din povești nemuritoare și mai ai un cal răpciugos cu aripa despicată
cu copita ferecată pe când demonul are solzi de târâtor
ochi de răpitor
ghiare de zgripțor plus o centură căptușită cu dinamită pe sub tricoul cu lozinca poeme din toate țările uniți-vă de frică nu mai ai timp să te întrebi dacă ești treaz sau visezi între voi cuvintele mănâncă pop-corn și strigă ca la o gală de wrestling te lupți cu zmeul zi de vară
până-n seară până ce d-zeu îți face semn și arunci prosopul între voi se ridică un zid chinezesc abia de îți tragi sufletul că fiara scoate trâm bița apocalipsei și totul în jur se prăbușește ca un perete de chirpici atunci arunci piep tenul care se face pădure dar nici pădurea nu mai e ce a fost în fine arunci peste umăr o foaie albă și ea se trans formă în nisip mișcător abia ai timp să te prinzi de singura certitudine din viața ta iubita imaginară dulce ca o țigară mentolată ea îți întinde o mână pe care vezi tatuată o siluetă de balaur iar sub ea mare citeț într-o inimă albastră numele tău

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

9-11 & the escape room

în sarcofagul meu cât o
cameră de cămin printre
soții imaginare sacrifi
cii ritualice și vise
poleite cu aur deschid
cartea morților cu ges
turile febrile cu care
un student deschide pa
chetul trimis de părinți
sufletul începe numără
toarea inversă a desprin
derii de trup stai stai
strigă cineva nu uita să
iei lapte și pamperși în
fine mă trezesc în cealal
tă viață a mea zeul cu cap
de câine mă întâmpină și
mă conduce pe cărarea tra
la la transparentă aici zi
ce el poți avea tot ce nu

[...] Citește tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Constantin Rupa, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!