Constantin Iordache

Inimă curată

Pământul a iubit întotdeauna,
Alături a chemat pe Dumnezeu!
Tărie ca să-i dea într-una,
Răsplătind cu bunătăţi mereu.
Oricând cu inima curată,
Nu oboseşte niciodată.

Găseşte timp pentru sărmani,
Infirmilor daruri şi bani,
Gându-i e sincer şi curat,
Iubeşte fapta cu adevărat.

Biserica-i e casa sfântă,
E-un credincios adevărat
Construieşte şi cuvântă,
Ajută pe credinciosul cel curat.
Lumina credinţei este nesfârşită,
Iarăşi şi iarăşi îl ajută!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară – La împlinirea a 50 de ani de căsnicie –

Farmecul în doi a stat de veghe,
A adus necontenit
Mângâiere de suflet pereche,
Iubire cu adevărat,
Libertatea de a alege.
Izbânda-n pas cu viaţa merge
Eul prezent în fiecare
Imbold pentru comunicare.

Mai păstrează-n amintire
Acel "DA" rostit cu drag,
Rază de suflet şi simţire
Iubirea ce-au trăit juma' de veac.
Necontenita stăruinţă
E-n trei fiice-nmănunchiată
Sunt şi răsplata şi credinţă
Cum totul n-a fost în zadar
Un dar al fericirii dar!

La mulţi ani!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urzind în parc

Luceferi cu milioanele coboară,
Urzind în parc pe trunchiuri, pe coroană,
Ie din nea, pufoasă şi uşoară.

Lacul, oglinda lunii-n plină noapte,
Unde s-au spus atâtea şoapte.
Chemarea lui la toţi o-mparte,
Idile şi îndemn din zori în noapte,
Alunecă pe-o aripă de vis
Nenumăraţi patinatori ca-n paradis.

Totu-i în jur de-argint curat,
Reflectă o strălucire aparte,
Iar raza soarelui venită de departe,
Ţintind doar c-o privire s-a-ntrebat:
Ăsta-i decor de iarnă sau un vis adevărat.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoară

În primăvara sa cea mai frumoasă,
Străbunul meu şi-a înălţat o casă,
Pe-o inimă de piatră având temei
Şi-ntinsă pe nouă odăi.

Pridvoru-i natural, scăldat în soare,
Chipul întreg un trandafir în floare,
Aur din holde puse-n pereţi,
Marama din cel mai pur Voroneţ.

Sădi stejar pe zări de necuprins
Şi brazi, să-i ţină veşnic fruntea sus,
Grădina ei, un colţişor de rai,
Cu-o gingăşie unică de mai.

Purtată-n cântec de baladă şi iubire,
Comoara nestemată, crez şi moştenire.

sonet de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nepătată

Farmecul în doi ce-a stat de veghe
A adus neîncetat
Mângâierea sufletului pereche,
Iubirea cu adevărat,
Liniştea de a învinge ce e greu,
Iubirea netrădată niciodată.
Eul frumos trăit în fiecare-i
Imbold de împlinire şi consacrare.

Unitatea-n gând şi faptă
Rămasă-i crez necontenit
Ei, dăruind de fiecare dată
Chemarea gândului neobosit,
Hărnicia, simbol de-mplinire,
Elegantă, manieră şi iubire.

Idealul ei transmis pe mai departe,
Onestitate, dragoste şi fapte,
Neîncetat la două fiice vor împarte.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La a 85-a primăvară AMBASADORUL

Predestinat pentru vigoare şi elan,
El, fiul unui notar oltean,
Tainic, trăieşte viaţă înţeleaptă,
Răsplata meritată n-o aşteaptă niciodată,
E-un crez al său de inimă curată.

Goicean, dintr-un pământ străbun,
Inteligent, răbdător şi tare bun,
Gânduri pentru a 50-a carte,
E-un crez al său, ideea merge mai departe,
Acolo unde paşii au să-l poarte.

Găsind sensuri noi, cuvinte potrivite,
Onorat de semeni, fiind şi preţuit.
Rod al muncii minţii şi trăirii,
Un tainic, moment constant al dăruirii,
Numai bun la semeni pentru dăruit.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia de Voroneţ

(Lui A. I. Cuza)

Din întunericul ce coboară în noapte
Atâtea minţi în plină sănătate,
Neştiutoare până şi de carte,
Doar de nevoi şi umilinţă-ndestulate.

Un Făt-Frumos – rază de soare –
A apărut cu crezul său cel mare,
Un luminat, pe el stăpân,
Unind voinţa a două principate, în comun.

L-a întâmpinat românca din Carpaţi,
În rochia de Voroneţ cea liberă şi nouă,
Cu chip senin şi ochii-nrouraţi
Şi-ncinsă-n brâul carpatin, i-ntinse mâinile-amândouă.

Pe fruntea ei a coborât lumina
Cu-nvăţătură şi cu bucurie numind-o ROMÂNIA.

sonet de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amfore

Străbunii îşi îngroapă amforele
Separat; bogăţiile şi vasele
Pe care urmaşii urmaşilor le citiră curând
Ca pe nişte abecedare ale continuării pe pământ.

Lăsară de zestre Marea cea mare,
Braţul stâncos al Carpaţilor, cu aur şi sare,
Verdele câmpiei, aşezat pe umerii brazilor,
Tăria de cuget şi statornicia stejarilor.

Iscusinţa de a făuri o roată,
Vrednicia de a fi tras pe ea, pentru o cauză dreaptă,
De a fi încoronat cu fierul încins,
De a nu te lăsa vreodată învins.

Uniţi, român lângă român – fii cu adevărat stăpân,
Pentru cinstirea acestui pământ străbun.

hipersonet de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea şi canarul

Sunt un blând canar stingher
Am libertate-n colivia mare,
Stăpân pe oricare ungher,
Am mei, apă şi soare.

Cântul sloboade inima încătuşată,
Un val de triluri ies din fiecare şoaptă,
Să cheme zorile tot mai aproape,
Când le cade somn greu pe pleoape.

Mi-e graiul dulce – un tezaur –
Şi haina care-o port din aur.
Şi oropsit şi personaj de vază,
În preajmă-mi stă "motanul încălţat" de pază.

Un uriaş spre a mă teme,
Sub nas purtând prelungi antene
Şi-n ochi cu două reflectoare,
Să n-am speranţă de scăpare!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la "Serpentinele umorului" de Sorin George Vidoe

Când eram tânăr, Sorine,
Eram CFR-ist, ca tine.
Fetele să ne ia seama,
Cochetam cu epigrama.
Plecasem pe drum decis
Să fiu cât mai productiv.
Însă tata m-a demis...
Nu s-a-nscris la Colectiv.
Tu-mi aderaşi la "Păcală",
Adevăr necontestat
Şi n-a fost doar vorbă goală,
În Craiova, Calafat...
Ai apelat la Aloe,
Ca o plantă genială
Şi-ai rămas acest Vidoe,
Ce-i "bolnav" de epigramă!
Când la "Epitaf" gândeşti
Doar Vidoe'n Sfânta Cruce
Nu-i drept să-i dezmoşteneşti,
Sorin, George-i tare dulce.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!