Constantin Ardeleanu

Pastel

Ia uite, Toamna sună tot mai duios din corn
Eu ţin în mână sticla şi n-am la cin' să torn,
În cupa aburită, bolboroseşte vinul
Şi-n palmă se-ntretaie culoarea cu destinul.
Se prăvălesc din munte iar turmele de oi,
Din Obcine şi Dorne în târg la Dorohoi,
Song de tălăngi, pierduţii ochi de boi,
Pe ramure uscate doar păsări migratoare
Se ambalează, ciripind alert a decolare
Şi-un strat de flori, simeză policromă,
Spreiază lin spre toamnă o ultimă aromă,
Oricine, democratic, se bucură de boare,
Taraba frumuseţii la preţ de lichidare!
Şi curge vin din sticle, nisipul în clepsidre,
Mimând eternitatea, nu vagi efemeride,
Văl, înserarea, peste grădina suspendată
A unei Asii de mister, prea depărtată,
Asigură conclavului de pomi roşiţi de roade
Un plan secret, potrivnic ninsorii-n cruciade,
Strunită din pornire, ca murgul în buiestru,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Barbu Fundoianu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contraste

Destinu-mi, cu lumini şi umbre,
Zile cu mare fast sau sumbre,

Bizon bizar cu mândră coamă
Şi şoarecele nebăgat în seamă,

Pe marea tulburată, iolă,
La ţărm, saltea uşor frivolă,

Voinic rotindu-şi buzduganul,
Plăieş fricos prins cu arcanul,

Adolescentul plin de coşuri,
Amantul împroşcând reproşuri,

Retras ca Daniil Sihastrul,
Tătarul ce dărâmă castrul,

Inofensiv ca popândăul,
Muşcând, din lanţ scăpat, dulăul,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Călinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţializare

Maître, am amorţit nemişcată în atelier,
dar nu mai suport să-mi sfarmi, furios,
trupul croit în lut de atâtea ori...
Moidemoiselle, mă-nţelege, eu nu te
copiez, te creez, încerc să-ţi dau energie
şi expresie, îngheţând irisul privirii,
de asta zdrobesc ca nebunul toate
reprezentările-mi eşuate, încă
nu reuşesc să te pătrund...
Femeia model devenise şi mai goală,
după ce meşterul care o plătea cu ora
îi explicase alchimia savantă a sculpturii,
dar nu se simţea mai luminată, ci
mai degrabă stană de piatră uitată,
de când lumea o femeie despuiată
e sortită zvârcolirii spasmodice, nu
amorţirii până la mortificare,
chinuitor exerciţiu până când amurgul
aruncase peste ea, peste ei, peste Paris,
pledul, mai întâi bătând în albastru, apoi

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţile unui băiat cuminte

Tocmai eu puteam să nu fiu adolescent imposibil?
Am dat cu jula, şi-am fumat, am spart vase de sânge
cu lopeţile de la bărci eşuate
Am făcut caterincă de ţipetele fufelor din Floreasca
Eu am pus capcane la pisicile de casă, capcane abile
la stihuri şi vrajă,
Am avut tupeul să nu mă plictisesc niciodată
de telenovela celor 'jdemii de trăiri

Pe baba la care stăteam cu chirie nu eu am trimis-o la azil,
În lift, nu eu am scrijelit măscările acelea cu "Steaua"
Aş fi putut să am un cont baban în bancă. Aş fi putut
avea un mic palat
Cu dispreţ am adunat piramide de bancnote
doar în dreptul notelor de plată,
Mi-am tatuat corpul cu gâfâieli, alinturi, pornografii
Prăvălie din negură şi nebulozităţi din cine ştie ce adânc...

Am fost un copil-problemă
Falangele mi le-am plimbat între satâr şi butuc,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Traian T. Coşovei
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră-i deţinuta
Ce-a zăcut în puşcării
Cea care-a făcut pe muta
În kirkizele pustii.
Limba noastră-i rană vie
De la jugul cel străin,
Cea care a vrut să fie
Sângele un strop de vin.
Limba noastră e o doină,
Deseori în somn cântată,
Apa vie dintr-o moină
Peste faţă picurată.

Limba noastră-i grai de mamă
Mângâioasă, ce nu minte,
Povestindu-ne "O samă
(Din hrisoave) de cuvinte".
Limba noastră-i solz de peşte,
Pe post mândru de taraf,
Debitul de Nistru creşte

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexei Mateevici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipticul iarmaroc

Pe-o cruciuliţă în cetăţile greceşti
am dat un gyr şi patru voiculeşti
– Cât costă mierea cu parfum de teiu'?
– Ieftin o dau, doar un mateiu...
– Avem căpestre, valtrape, şei cu caru'
Videm cu bonus prin şeicaru,
un urmuz cu cadran aurit
şi un roll(plus tzara), de-a valma,
la schimb cu un cal troian
– Batem palma!
Te procopseşti pe un galaction cu o oferă boom
un păstorel, doi nichita şi patru naum
Avem bre ban, fără ţepe, neagu
– Pe-un sadoveanu, alice, călugăru' plusează
– Pare-un chilipir!
– Se aranjează!
O ispită trăsnet, drăguţa,
răsfoieşte-n pat un tom, o, zei!
te lasă ţuţ, ea cu bucuţa,
fiindcă brumaru solicită trăsnăi,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Concretele ploi şi ploile literare,
Ploile cu trezorierul şi aversele cu poetese rivale,
Ploile bogate de peste hotare şi ploile de vară din Amfiteatru,
Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Ador duşurile lor scoţiene, reci şi fierbinţi,
Să mă spăl pe dinţi îmi place cu apă de ploaie
Să-i ameţesc, când ies din baie, pe bărbaţi.
Nu sună prea bine "Sunt cea mai profitoare femeie",
E cinic şi poate nu-i real sută la sută,
Dar lasă-mă atunci când cade din cer apa,
Numai atunci când cade din cer,
Să rostesc ceea ce cred: "Sunt cea mai profitoare femeie"
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că-mi aranjez ploile
Şi-mi stă bine cu bani lichizi în portofel,
Sunt cea mai profitoare femeie, pentru că în avion,
Rochia mea cloş – paraşută ar putea fi pentru cel îndrăzneţ,
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că tu
Ţii prea departe cardul de mine,
Şi tu ştii că eu ţi-l voi goli,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ana Blandiana
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturna opus 9

La viaţa mea am o dambla
A nu serba o cacealma...

Joviala, pendula dă
Dousprezece bobârnace Timpului,
Al treisprezecelea se pierde
În isteria colectivă eşalonată pe ore
De la Soare Răsare la Apusul de lume,
Cel mai zgomotos şi mai cinic carnaval
De pe Terra îşi exhibă măştile...
Ne apropiem de Moarte hârjonindu-ne
Valsăm bucuroşi că nu ne prăpădim singuri,
Explozii pirotehnice
Arc peste o victorie a la Phyrrus,
La microfoane se urlă aiureli şi truisme,
Rochii cu strasuri se grăbesc a se lepăda
De pe corpuri fierbinţi transpirate,
După o adulmecare de jivine în rut,
Întercalate de toasturi formale,
Pustiul din oameni e irigat cu şuvoaie de vin,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Alexandru Muşina

Calmează-te, dragă, vei ajunge un VIP
căruia prostimea va dori să-i asemene amantele
cu o plasă de pescuit cu ochiuri rare, ca şi tine, de altfel,
atunci şi ele se vor zbate fericite şi se va vinde salata de icre
cu marca ta, neţinându-se cont că tu braconai
la râu doar duminica, poemele tale
vor răsplăti la sfârşit de an premianţii, iar babacul
şi tataie vor scăpa câte o lacrimă de alcool, fetişcanele
se vor da în bărci doar cu cheii cu chei de la maşină
posterul tău ţinând interogativ reportofonul
iscodind la Pucioasa ce drăcii a mai născocit vulgul
se va vinde ca talisman
cămăruţele în care ai creat, procreat şi mai
ales, mai ales te-ai recreat
vor reţine pe scări trecerea-ţi. Muierile pe care le-ai adulmecat
vor povesti tuturor cum a fost şi desigur vor exagera
la proporţii apocaliptice, susţinând că ele doar pe Alex
dar ci însă pentru că fata de s-ar fi totuşi destul de precar
vişinii vor da în floare
visând "vii-şi-ne" şi intimitatea atomului

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Muşina
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul lui Trif

Cred întru unul Dionyssos,
Zeul Atotsugătorului,
Inventatorul Cepului şi al Absintului
băutelor tuturor şi încă nebăutelor
Şi întru unul, vrednic de felul său,
Dregătorul, odrasla lui Dionyssos,
Unul – nimeni ca el – care din
Dionyssos s-a tras
mai înainte de toţi vracii;
Cristalin din Cristalin, Dionyssos
ameţit din Dionyssos ameţit,
băut, dar mai apoi "făcut";
Cel de o sete cu Însuşi Zeul,
prin care toţi s-au chitrofănit,
Care pentru noi drojdierii
şi pentru a noastră matolire,
S-a coborât în beci cu Hangiţa
şi s-a făcut om (adică ne-a "omenit")
Şi s-a cherchelit pentru noi
în zilele lui Şpriţus Pi blat,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!