Claudia Radu

Mă voi ruga pentru tine

m-am îmbrăcat frumos şi am aşteptat,
cu picioarele strânse,
cu spatele drept
şi mâinile pe genunchi.

cortina zilei dansa.

afară, o inimă uriaşă, cu pulsul sălbatic;
dincolo de ferestre, florile verii se desfăceau cu pocnete scurte.

după o oră, o zi, o săptămână sau cine ştie cât timp, poate trecuseră ani buni în aşteptare,
podeaua s-a deschis pentru a primi rădăcinile.

atunci mi-am scos uşor
întâi mănuşile,
apoi pălăria, agrafele, cerceii,
rochia,
pantofii, ciorapii

şi am ieşit.

poezie de Claudia Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Et in Arcadia ego

fierul a străpuns carnea, fierul a deschis pământul,
a aruncat lopeţi de lumină sub piatră.

nicio minune de acum, dragostea mea.

cu toată puterea iluziei, cea de pe urmă,
cineva a spălat mortul pe furiş,
l-a şters de rugină şi i-a murmurat
un cântec vechi de vânătoare şi spaimă,
de mânie şi foame, apoi a aşezat fiecare os în locul lui,
precum cuţitul în teacă.

în urmă, dragostea rămâne – după chipul şi asemănarea noastră –
o mână de cenuşă, un pumn de nisip, o grămăjoară
de oase subţiri, cu urme de suliţi.
fără mânie, vei împinge piatra şi vei privi
acest mort strălucitor
care se ridică şi umblă.

poezie de Claudia Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!