Cipriana Tanu

Ambroziac

Îţi torn să bei seninătate din rai abia sosit,
Uşi largi, vitraliuri de cer ţi se deschid,
Începe-a prinde viaţă prin spasme, răsărit,
Că poate-aşa-o să-mi treacă venirile de rid.

Mie-mi ajunge rugul sporadicelor doruri
Umblându-şi viţă scumpă pe-aiurea empireuri
Îmi spală infinitul orbirile cu cloruri,
Norocul nu-mi mai joacă la groapa cu deşeuri.

Nici miile de ploi, cutremur negru-n oase,
Nu le mai port la gleznă brăţară de fier rece,
Mi-apropii drept izbândă corole luminoase,
Iubirea stă pe loc, din sfânt nu se mai trece.

Şi-acum, că te-aduseşi, îţi vreau suflet cu totul,
Nu jumătăţi, nu foame cu sferturi de măsură.
Preumblă păsări zvonul că-i dus îndoliatul,
Typhonul ce ne-a lacrimi, crivăţul ce ne-a zgură.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercuiri de flori

Nu pot atinge cerul, în schimb minunei mele,
Colos de suflet viu ieşit din strai de stele, da.
Iubirea mea, insaţiabilă ţi-adulmec lan de maci
Şi îţi golesc în mine răsăritul, suavă demiurgie

Nu pot atinge cerul, mă mir că sunt prea mic
Fur coaja lui cu gândul, ce-mi este treaz abia,
Iau calea veşniciei, cât pot îngrop Eden în ea
Şi-alintă mână trupul tău, astrul dumnezeirii mele

Miracolul iubirii te-a-nsămânţat lumină
În coaste şi sub pleoapă, prin risipiri de raze,
Înmărmuresc miresme şi-al inimii izvor
Se curge-n curcubeie, tresar urşii la poli

Căci noi si Preaiubirea, purtăm acelaşi chip
Iar pântecul respiră cu fericiri de pori
În părul nemurirei ne ducem traiul sori
Cu-Înaltul în lumină şi-ncercuiri de flori.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea nu doarme

Se rup zorii din noapte, sărut de buze dulci,
Tu ştii cum intră-n soare bezne, trup de năluci...
Printre mijiri de raze ori învieri de pleoape
Simt parte de lumină delirând, Luna aproape.

Şi-acum stă trează geană din ultima-ţi mirare.
Iubirea mea nu doarme, venită-i satelit
Cu tot cu Cer în spate, opaiţ şi ardoare,
Strajă, de luminare-n humă cu raiul înmiit.

Pot spune că mi-e armura albă, m-au înflorit cireşii,
Azi, Floarea mi-e în tine, la rangu-ţi se ridică
Boboc gingaş, alăturea-ţi în piept, aleşii...
Să-i văd lumina mi-a trebuit orbire, frică.

Se rup de straiul nopţii mănunchiuri, stol de vise
Numai din tine rămâne val, foşniri duioase
Acelea de ocean, păsări de slavă scrise
Drept vulturi de iubire, aceia tatuaţi în oase.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magicieni

Am luat partea de înger din mine
Şi-am trimis-o pe buzele tale carmine
Să-i tatuezi în pori eclat fin de briliante
Să muşti carne din ea, grape de diamante

Am luat partea mai puţin devoalată din mine,
Seducătoare, în lumină magică vibrând
Hlamidă-mi trimit trupul, uşor să te domine
Printre altare de flori şi dorinţe, duios celebrând

Iubirea noastră ancestrală din grădinile hidroponice
Pe unde alergăm amanţi ai lumii fără pudoare
Goi, acoperiţi de aură şi polen pe sănii electromagnetice,
Miri în viitorul intergalactic, ambre îmbătătoare

Mi-am scos inima cu o sărutare dulce, culeasă-i
Din infinitul cupelor de crini cu tuberculi regali
E o parte din mine, cea mai pură, mireasmă-i
Ţi-o dărui ţie, iubite, să respirăm împreună

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ştii din noaptea nopţilor

Dacă-ai ştii la mine-n piept cum se gudură lumina
N-ai mai da vina pe sorţi ori că razele-ar fi vina
Tainicei, capcană ţie când în cale îi ieşişi,
Inimei, volbură plină de tăciunii mei nestinşi

Dacă-ai ştii, la mine-n piept suflul ia alte destine,
Se amestecă cu tine, dragoste în tot ce mişti,
Mă supun la veacul tău, orizonturi clare, pline
De şoptirile-ţi divine, faimei în care perşişti

Dacă-ai ştii la mine-n piept câte frunze au rămas
Verde viu, când trebuia să le fie de-întomnare;
Şi astăzi mai stau furtuni fără mâini şi niciun glas
Nu mai vine, nu mai pleacă, îmi eşti tu neînsingurare

Te îndeamnă pulberea-ţi fină, esenţă a luminii
Să mă înşfaci cu zorii din forma suferindă;
Dacă mă laşi acum, jur c-o să-i porţi strai vinii
De a nu şti, în veci, câtă mi-e inima murindă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii fără norduri

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Intrăm în iarnă, aşa cum ştim, cu stângul,
Mi-a îngheţat suflarea-n gând, cu ea,
Infimul colţ de rai, ce mă păzea mărunt, nătângul.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Că mai vibrează încă febre-n gleznă,
Atât mi-a mai rămas din ea,
Şi-n talpa zilelor, spulber de beznă.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Prea mult ne arsem, împreună,
Păcate în războiul celui ce lua
Sclipiri din pieptul celuilalt, de lună.

De stângăcii preaplini, ai lumii negre, prizonieri,
Unicei păsări de nepradă, chinul...
Nu te mira privighetoarea mea din ieri
Că te asemui cu pelinul.

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TU ŞI IUBIREA TA

Îmi stă martoră iubirea ta clară ca marea de cristal
Ce nu-şi trădează esenţa, tare ca ţărmul de stâncă,
Purpură ce îmi ţine trunchiul drept, neclintindu-i val,
Cu mângâieri pe corola însorită copleşind florile tâmplei.

E însăşi splendoarea ce îmi adie prin nesfârşit
Cu suflări de duh şi şoptirile-i miraculoase,
Mâini ce mă cuprind cu fiorul şi îşi mlădie infinit
Atingeri peste coapsele tandre tresărindu-le, radioase.

Doar tu ştii, slăvite, cum să le alini focul sânilor
Şi să le înalţi gingăşia, odă în slavă;
Odată ajunsă sus, împrospătezi albul cerurilor
Cu lumina din ea, scurgându-i din trup lavă.

Cu un sărut fierbinte îi mai cerşesc templului
Tău înc-o secundă de nemurire şi-apoi pot să plec;
Hrănită întru eternitate, purtată de lespedea timpului,
Mă dau Soarelui şi într-un pumn de raze mă înec.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu, suflete-al meu...

(Fiindcă astăzi e despre mine... toată ziua...)

Îţi lipiseşi Eul de inima mea
Să ne vezi dinafară încătuşare de foc
Se scuturase înăuntru sânge de lalea
Izbisem cu noi în floare de soc

Vin iar să ne înfrupte typhonuri de-adieri
Acelea de mănunchi ales cu strălumine
Sbucni-va printre pori chiar viile păreri
Că ne-am mutat în flori cu zilele senine

Stau laolaltă îngeri cu forme lungi de raiuri
Căci pentru mine slava se-împarte în neumbră
Culcai pe trup o stea şi va să-ţi cos de plaiuri
Vremile fericirii pierind "colibă sumbră"

Constant ne iese-n cale mângâietoare soartă

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi plictisi dormind în paradisul alb

A fost de-ajuns oaste de îngeri din tine să împingi
Spre-oceanul meu de patimi cu vulturele-n spaţiu
Flămând cum trupul ierbii pământ sub unghii strângi
Chiar şi aşa alint pe gleznă pe loc îţi e nesaţiu

Căci pentru tine vântu-i prilej de bucurie
Să-mi zguduie mormântul tăcerii şi să-l bată
Cu-aprinderi de lumine, tăieri în agonie,
Blestem pe neiubire, surghiun morţii de-ndată

Te rup de orice zare cu bezne îmbrăţişate
Te rup şi-ţi fur din coastă miracolul etern
Iar ţie nu-ţi rămâne decât de-ai fi în spate,
Prin măduvă de cer, etern pe mai departe.

Cuprinde-mi umerii şi-îmbracă-i în căldură
Lasă tăcerile să-ţi spună despre noi
Că ne iubim, şi-n ceas aprins de ură
Prind rădăcini lumine în piept la amândoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adiind în trup de nai

Se-aprinde lună-n gleznă, iluminând şi umbră.
Sosesc line şi dalbe cu ochii lor ca mierea
Cum dulci fagurii zării, de stele licăr brut,
Aripile luminii golindu-şi preatrăinicie-n lut

Se face de-întuneric, trec linişti de pământ
Întretăind misterul vocilor susurând.
Nu te mira de tulbură fiori lucirea-i verde cânt
Şi trupul stă de vorbă cu îngerii visând

Ascult în mine naiul doinind a crengi cu rouă,
Bat ploi cu-agheasme-n suflet, iau chip de rai vibrând,
Pe vânt coboară linul de cer tăiat în două
Poate răsare brustur din cuib negru de gând

Ştiu, fără ca să văd, cum m-am trezit din morţi
Cu gheaţă pe picioare suind spre forma-i pură,
Când însăşi ea, Iubirea, pristol urcat la Porţi
Ne arăta-n oglindă de-a îngeru-i alură

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!