Lista completă
Punem foc
și ce e o avalanșă
decât un munte
în care strigătul nu s-a stins
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt
atât de departe
încât
îmi văd
sufletul
ca o floare
de portocal
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am trăit ca o casă lângă calea ferată
din când în când apărea
câte o pereche de fazani
crescuseră nucii
mă trezesc în fiecare noapte
la aceeași oră
să visez
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Fii atentă, Dora,
peste tot trec femei
răpuse
de o coajă de măr. E roșu-roșu,
precum adâncul lacurilor
în care s-au prăbușit iubiri
de mesteacăn.
Va ninge roșu.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poate că a fi înseamnă să nu mai locuiești nicăieri,
aceea este casa ta,
în centrul singurătății tale
care te-a dat afară.
Până la urmă, Dumnezeu
a găsit o iesle, nu o casă.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ai văzut vreodată o
rândunică luptându-se cu
aerul pentru o idee? Ai
crede că se joacă.
Fii atentă, Dora,
în nordul rafalelor mari de vânt
moartea creează dependență.
Ca un poet.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Jucăriile nu le-am luat în serios.
Doar jocurile.
Aduceam de afară
buchete mari de nebunie
necunoscută.
Deveneau periculoase
ca o mare furtunoasă.
Iar marea mă iubește
ca pe o fereastră spre nisip.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din luciditate te trezești
mai greu decât din beție
(poate niciodată)
ne înghițim unii pe alții
când ne scoatem afară
aproape că nu ne mai recunoaștem
de atât întuneric
negrul se potrivește oricui
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vorbim prea mult
pentru niște oameni desenați
și nu putem spune nici măcar
că suntem din hârtie
ca avioanele
aș putea vâjâi prin aer
în timp ce-mi
vorbești despre inimi adevărate
dar între noi e atât spațiu alb
pe care ai început deja
să-mi desenezi moartea
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară inundată
Lampa mea de citit e un cerc gri de uitare.
În rest, nimicul ud. Poate doar un fluture
prins cu un ac într-un mototol de vată cu spirt.
Poate un soi de ură pe cele din vis,
care nici acolo nu se-mplinesc.
Poate o milă care mă străbate
din ce în ce mai rar. Mila, această frică imensă.
Orăcăie broaștele.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cecilia Costache, adresa este: