Cecilia Birca

Botez - e şi ea

Botezat-ai chiar cerul în apă, Ioane!
Ai pus nemurirea în râul ce curge
şi de-acuma, prin buze şi vene,
albastrul - ne pătrunde în sânge.
*
Ioane! Botezat-ai în val -
pe Cel de cu soare, de cu aripi,
de cu alb şi cu TOTUL - venit
să-şi toarne prea-plinul fiinţei
în pocalul curat de argint!
*
Cele de sus, picăturile-nalte,
cu cele de jos, din dreapta, din stânga
şi din zările toate... fost-au strigate!
Curge viaţa-izvor cu voci luminate!
*
Te uită la nori, Ioane cel mare!
şi norii se nasc din apele tale!
Te uită la ploi Ioane, la bunele ploi,
la ninsori ce botează negrul noroi...

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumintea copilă

Sunt doar o copilă aflată-n chivot
Cerând veşnicie la preţul de-un zlot,
Când pajura vine pe valea de vânt
Şi stele pletoase fac cerul cărunt.

Pe prispa de ceară se-nalţă un drum
Iar lemnul livezii miroase a fum.
Trecând peste podul urzit din pelin,
Mă legăn prin trestii, foşnind tot mai lin;

Zăresc orologiul din turn fluturând
Precum funigeii ţesuţi de curând.
Cu numărul frunzei pe os tatuat,
Veşmântul de carne îmi cade-ntomnat!

Din liniştea bărcii avută drept trup
Cocori transparenţi deodată irup
Şi toate din mine firesc se divid,
Un şir de mărgele e tot ce-a fost zid!

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânzienele

E vară, e vară
E vârful de vară...
Portal fermecat,
portal înflorit
deschide-te în inimă - iară!

Deschide-te fag,
deschide-te brad,
deschide-te zmeur,
deschide-te tei,
deschidete-afine!
Deschide-te cerc de-ntuneric
să se facă
lumină din tine!
Deschide-te cer,
deschide-te lut,
deschide-te ochi de apă senin!
Iată, cu plete străluce, frumoase şi dalbe...
MĂIESTRELE, ZÂNELE - vin!

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja unei hyperboreene

Voi face cuminte - o vrajă nebună
Şoptind o vocală spre raza de lună...

E-o vrajă pe sec de cuvinte dulcege
Ca nimeni, nicicând, nicăieri s-o dezlege.

Spun vorbe de taină, druidic rostite
Sub lebede negre, în alb învârtite

Cu zările toate ţes cerul din nou
Din sunet de nufăr, scot maci drept ecou!

Pe urma-ţi sărată, pun zahăr de vis,
Din tremur de piatră, fac luceafăr nestins.

Realul să-ţi fie pojghiţă fragilă
Şi tot ce-ai trăit, cade-aici, în argilă!

Gândirea-ţi cuminte, cu tihnă, din zori
În eter ţi se pierde, prin nori călători.

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul de argint

Pe o barcă-n multivers,
bob de icre într-un peşte
stau şi-ascult ce îmi şopteşte
- ca un fluviu care creşte -
NUMĂR cu cercei de vers.

- Vino tu, ce -ţi este sete
să bei cântec nenumit
şi în iarba de-azurit
nemurirea să te-mbete
din izvoare de trevzit.

Vieţile-n vârtejuri line
se perindă ca-ntr-un vals.
Doar esenţa fără fals
în perfect dă să se-mbine
ca-ntr-un solo de Casals.

Clopote de crin pe-acolo
fac etericul curat.

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ceruri, la curbură

Între ceruri, la curbură
străbătând prin "ţesătură"
unde timpul se îmbină
c-o aripă de albină,
din scânteia cea curată
ZÂNE fără trup se-arată!
vin din mituri cu dalb sânge
unde lupul nu mai plânge
şi-unde tropoteşte viu
"glasul" fără vizitiu.
.
Aer, Apă, Cedri, Foc -
lepădaţi şi timp şi loc!
.
când spiralele se coc,
rotund cer şi rotund joc:
cercuri învârtite-n floare,
peşte negru - ochi de soare
şoapte limpezi fără gură,
peşte alb - cu ochi de mură!

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonată pentru înger şi frunză de nuc

Ştiu, străzile oraşului, pietruite cu lacrimi,
pe mine m-au dorit - mereu - să stau
în cumpăna intersecţiei!
.
Ah, răscruce-cruce!
pe braţele tale nu voi merge
cât pot alege să calc
aerul ca pe-o claviatură
clapă după clapă până-n
piscul acestei călimări
.
Uite! Cerul e jos şi violet!
are în pântece
noaptea venindă pe care
o va arunca peste ţinut precum
azvârle-o gigantică sepie - cerneala-i.
.
Abia deasupra cerului e livada de nuci,
rotundă ca un cadran de ceas.
.

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritorii

In memoriam neamului meu deportat în Siberia

În seara jelind ca o frunză îmbrăcată-n furtună
Stranii stele setoase, seacă ude urme de cerb.
Vânătorii cei hâzi ne vânau printre spinii de lună
Iar izul de sânge se simţea mai amar, mai acerb...

Ce roşu tărâm îngheţat ni se-aşterne-nainte
Ce tăios e pumnalul înfipt în cel codru de dor!
Cenuşa din cântec de fluier îmi sapă morminte
Iar apa de-acasă aşteaptă nebăută-n ulcior...

Fantome de câini păzitori străjuiesc amintirea
Din leagănul văii cu ecouri de tihnă si râs;
Ciocane şi seceri de frig îmi lovesc dur privirea
Rămasă-n Moldova, prin stejari, lângă cruci - în apus!

Ce aripă strâmbă îmi creşte din rană în locul
Unde zborul de vultur român a fost secerat...
Acum, "foame şi vifor " prin gheţuri - se cheamă jocul

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Eu m-am ivit din calda coastă-a verii
De unde vin, în salt, stelarii lei,
Rostogolindu-mă în pragul serii,
Stârnind firesc, în calea mea scântei...

Privirea-mi a primit şi nor şi soare;
Şi oameni buni dar şi rapaci rechini;
Aşa cum intră des în ochii voştri
Suave flori şi ascuţiş de spini.

Curând, atâtea lucruri ce se-nvaţă
Desigur, de la alţii-am învăţat.
Dar celor ce se simt acut în viaţă
Doar singură un înţeles le-am dat...

Eu despre toate pus-am întrebare!
O mie de răspunsuri nu-mi răspund...
Şi am pornit atunci - la vânătoare
Dar ştiu că - cert - răspunsul, nu-i nicicând.

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Eu m-am ivit din calda coastă-a verii
De unde vin, în salt, stelarii lei
Rostogolindu-mă direct spre lume,
Stârnind în calea mea - scântei...
*
Intrat-mi-au în ochi - şi nor şi soare -
Şi oamneni buni, dar şi rapaci rechini
Aşa cum intră des în ochii voştri
Şi flori, dar şi înţepături de spini...
*
Facil, acelea care se învaţă
Curând, eu de la alţii-am învăţat.
Dar ceea ce se simte-acut în viaţă
Doar mie însămi mi-a rămas de-aflat...
*
Eu am venit şi pus-am întrebare!
O mie de răspunsuri... nu-mi răspund...
Şi am pornit atunci - la vânătoare
Dar stiu că, cert, răspunsul nu-i nicicând.
*

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!