Carmen Georgeta Popescu

Dincolo de nori

Păzitorul timpului m-a iubit nespus,
o mamă cu ziua de astăzi în pântec,
îi auzeam palmele cum netezeau
câte o lacrimă şi o-ntindeau la mal,
să-i facă respiraţie gură la gură,
până la cântec.

Luna m-a prins de picior,
să-mi cadă sufletul în palmă, să-l contemplu,
să alerg spre zenit
ca o duminică trezită în zori,
grăbită să nu piardă
desferecatul porţilor la templu.

poezie de Carmen Georgeta Popescu din Volumul "Amintiri din clepsidră" (noiembrie 2016)
Adăugat de Carmen Georgeta Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din clepsidră

Se consemnau abuzuri tot mai des,
fugeam să ne ascundem în alţii,
dădeam nedumeriţi tot peste noi
şi peste-aceleaşi pete obosite,
cu ochii-l întrebam pe înţelept
de ce întregul pare jumătate,
de ce din jumătăţi rămâne scrum,
zâmbea,
în casa doar de el ştiută
mai pâlpâia povestea lunii
şi-a-mbrăţişărilor rămase-n drum.

Ne-a spus:
nu sunteţi destul de apoşi,
nu curgeţi cu valul pornit să iubească,
n-am înţeles ce ne lipsea şi ne-am întors
la vechea lacrimă, urâtă,
călătorie uscată pe obraz.

Deasupra noastră, ploaia aştepta

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Georgeta Popescu din Volumul "Amintiri din clepsidră" (noiembrie 2016)
Adăugat de Carmen Georgeta Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!