Camil Petrescu

Fragment III

Culege de pe stânci garoafe roşii
Căci fulgerul pe toate le aprinde;
Surâde când oceanul se întinde
Să prindă în noianuri albatroşii.

Fă păşi mărunţi şi numără atent
Sau fă în gând un salt de tigru negru
Dansează graţios dar van, integru
Trimite către stele-un compliment.

Prin sate treci necunoscut şi mic
La fiecare poartă uită un sărut;
Un derviş străveziu şi grav, calic
Să stea-ntre ei şi tine ca un scut.

Când singur eşti în câmp cu drumul
Şi când te răsuceşti şi cânţi fără să ştii de ce,
Să faci din toate-un autodafé
Şi-apoi să pui să se presare scrumul.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri pentru ziua de atac

Fii gata, prietene soldat, fii gata.
Curăţă-ţi cu grijă arma şi lopata
Şi pune-ţi cruciuliţa la gât, -
Mâine va fi un atac mare
Şi-atât.

De undeva, de departe, ne vor trimite ordine:
Cu raniţa şi arma în spinare,
Pe drumurile ude de ploaie şi-ntuneric
Ne vor purta întreaga noapte
În şoapte.
Târziu ne vor opri în faţa porţii.

În faţa porţii nevăzute-a morţii.

La trei din noapte vom scula din somn
Pe cei ce se lăsară istoviţi în noroi,
Vom aştepta din nou
Noi ordine.
Vom aştepta chinuitor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceasul dintâi...

Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munţii de cristal şi alaun.

Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru...
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân' la apus, în sus de val.

Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele...
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.

Fâşii de lumină caută gândind
Sfârşitul lumii. Rar se sting şi se aprind...
Aşa era... aşa era întâiul ceas,
De nu m-ar fi chemat pe cruce-aş fi rămas.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poate fi cineva omorât, dacă nu vrea să moară?

Camil Petrescu în Danton
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare credem că femeia care ne iubeşte are, păstrate pentru noi, anumite gesturi de mângâiere şi frumuseţe, gesturi cărora noi le dăm un anume înţeles şi nu e o suferinţă crâncenă să vedem că le are şi pentru altul.

Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta

Miniatură de fildeş mărită,
Şi necăjită,
Tu nu ştii ce să faci,
Supărată pe mine:
Să râzi?
Să plângi?
Dar îţi strălucesc ochii
De parcă-s plini de rouă,
Căci tu le faci pe amândouă
Negrăit de frumos,
Cum cade câte-o rază de lumină
Pe nasul unui copil mânios.
Eu însă citesc mai departe şi tac...

Şi tu plângi tot mai tare,
Că nu vreau să viu să te-mpac.

Dar e destul ca mai târziu
Să zâmbesc
Privind într-altă parte

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei Pietraru: Pe dumneata te-am ucis în mine. Eşti moartă, mai moartă decât dacă n-ai fi existat niciodată.

replică celebră din piesa de teatru Suflete tari, scenariu de Camil Petrescu (1921)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajungeau, din lumea celor care petreceau, sfidătoare ecouri... Cei care se întorceau povesteau cu zâmbete sarcastice de orgia nesfârşită a străzii Lăpuşneanu, de graba celor care se îndreptau spre Odessa, lăsând toţi în munţi o armată desculţă... fără tunuri, fără mitraliere, dar cu ordin de sus să se agaţe de muchiile dealurilor Trotuşului şi să rămână acolo.

Camil Petrescu în Însemnări de război (1917)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indulgenţa e totdeauna un fel de scuză şi avans propriilor tale păcate.

Camil Petrescu în Danton
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afară de conştiinţă, totul e bestialitate.

Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!