Boris Marian Mehr

Fanfara

Unul poreclit Fanfară, nu ieşea deloc afară,
Nu te enerva, amice, taie-ţi unghiile cu brice,
Scarpină-te de un gard, brav marchize de Ronsard,
Că organele de stat toate ţi le-au transplantat,
Pupa-te-ar iapa pe bot, că ai fost mereu la vot,
Dezbrăcat de caracter ai ajuns cadrilater,
Ia şi tu un bob albastru să ne crească finastră,
Verde crud, verde crud, nu ştiam cum să te ud,
Sunt gonflabili şefii-n scaun, îl citiseră pe Mao,
Melc sub talpă, calcă-l des, că ai fost mereu ales,
Ma shlomha, îţi spune Duvăd, să n-ai parte tu de kuvăt,
Mtzu-i-an, te strigă toţi, şi bunici, unchi şi nepoţi,
Funeralii, funarcalii, boculeţi aprinşi de galii
Ce veniră din est-vest, Zen Avesta ori doar lest?
Gastrologie, ştiinţă pentru cei fără priinţă,
Mozart, Mozart, ce-mi făcuşi că mă cheamă fata-n duş,
Cama ole, nu prea scump, dum-dum-dum şi trili-trump.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşterii şi ciclopii

Trei meşteri, doi ciclopi şi Cucu au decis să se ducă la Harvard. Poligloţi, poliformi şi infirmi erau adunaţi în curte pentru bonuri de ordine. Unii stăteau de jumătate de veac. Mulţi discipoli, puţină disciplină. Relaţionau, canalizau, fiecare după posibilităţi. Pe margini creşteau plante perene, unele ancorate de sârma ghimpată. Paradidomena, un cuvânt greu de reţinut, era de fapt numele fetei decanului. Era o fostă elevă a lui Benjamin. În mijlocul curţii, o statuie mare a învăţatului era periodic stropită de un câine lipsit de ruşine. La început a fost pupându-l, era ultimul calambur al unui repetent.

Nimeni nu râdea, lumea era încordată. Cineva spunea că venise de la Moxa ca să prindă doxa. Un tip nesuferit, pe nume Schleppfuss, originar de pe Volga, din cei care trăgeau cândva vasele pe uscat, striga la candidaţi să păstreze o linie ciudată, ondulată spre Vest.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemografie

Ieşeam din propriul meu contur, aceasta este încercarea poetului?
Este o încercare. Respiri scriind, tăcerea te sufocă.
Nu lipsa aplauzelor, premiilor ucide un poet.
El nu poate fi ucis. Are şi el nevoie acolo de un Horatio,
Ca Hamlet, de un Sancho ca don Quijote,
Aceştia nu sunt laudacii de serviciu,
Sunt călăuze, aţi văzut un tablou ieşind din ramă
Şi umblând pe sălile muzeului? Asta este arta.
Cândva am plecat cu Harap Alb în lume,
Eu am revenit, el a plecat în lumea largă,
Alţii pleacă să-l caute pe Moby Dick, fie norocoşi,
Eu mă scufund ca Edgar Poe în iadul meu intim,
Acolo or fi comori sau numai morminte?
Mi-am căutat cuvintele precum Gulliver
În Laputa, Balnibarbi, Luggnagg, în Ţara Cailor.
Credeţi că am găsit ce-mi trebuia?
Dar pot să fiu martir ca Gregor Samsa?
Nu ştiu, nu pot, nu vreau.
Trăiesc cu o speranţă pe care nimeni nu o mărturiseşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-şi pierde drumul în viaţă, doar şi-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile şi ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneţi o piatră pe mormânt, voi ieşi în curând.
Unele idei nu le mai scoţi decât cu creier cu tot.
Minciuna rodeşte în creierele cele mai reavăne. Mincinoşii "se prind" imediat.
Ambiţia şi fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniţia morţii.
Iubim mierea şi nu iubim albinele, numai pentru că înţeapă?
Animalele mari sunt mai puţin periculoase decât viruşii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munţi.
BORIS MARIAN MEHR

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste, ură, iubire

No, păi, fratele meu, vom vorbi azi de toate,
Dragostea este ceva trecătoriu, ura este şi nu este,
Numai iubirea e veşnică, ea de la Dumniezeu vine,
De iubire să vorbim mai puţin, ea din laptele mamei
Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaşte,
Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate
şi plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu,
lăsaţi retoricii să-şi roadă şoricii, aristotelicii
să-şi spele creierii în logică, epicurienii
cu Sapho cea desfrânată, sofiştii, labdacizii, atrizii,
mult sânge curse din lipsa iubirii,
cum ştim noi preface soarta în nefericire,
cu mult venin ne-am încărcat de milenii,
am inventat şi mânia divină, ea nu există,
există numai venin, depresii de suflet,
ajută-mi sfinte Longuinho, vom coborî în Infern,
dejaba fluieri apoi după vânt, el s-a dus,
la fel ca mândrele ziduri antice, fântâni îngropate-n nisip
şi în piatră.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancholia

Nimic nu este veşnic, nici duşmănia,
Dar despre ce să vă scriu?
Salvat de vorbe goale, tot ce-i viu,
Pluteşte-noată şi respiră,
La ce bun slove-n risipire?
M-am săturat de pedagogi,
Ei te lovesc la palmă, nu te rogi,
n-o să te ierte, e-n zadar,
am sărit gardul, sunt hoinar.
Liceul Sava, mi-ai fost drag,
Ca şi armata, grad cu grad,
Pfui, drepţi şi jos, dar ce poveşti,
Făţărnicie, drac mai eşti,
Din ce-i correcness nu se naşte
Nicio iubire, nici de Paşte,
Nu judecaţi pe cei greşiţi,
Prin judecăţi păcătuiţi,
Poetul fu asasinat, care-i chestiunea? Ce-i păcat?
A dispărut un trandafir?
Altul - viol chiar la Cugir,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e boală

Iubirea nu e boală, dar se poate
Să semene cu boala când încerci
Nesiguranţa, nopţile furate,
Iar zilele te bat cu bice, vergi,
Când totul pare-o prăbuşire înspre moarte,
Când nu mai ştii adevăratul chip,
Iubita este mai departe, mai departe,
Tu te scufunzi în mişcător nisip.
Un semn şi boala se preface-n rai,
De nu eram aici, de nu erai.
Dar piticul lactic spune - şi nu mai trage deoparte să chibzuieşti mohorât
La taina amară a iubirii
Căci Fergus îşi mână acum carele regeşti
Eu sunt cel care
Se bucură tare
De darul inviolabilităţii.
Apar râsete fantomatice. o mireazmă de mosc,
Ca la morţi.
Calamor.
În vis tăcută venise spre el, trup istovit, în giulgiuri largi cu miros de stearină,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierd momentan legătura cu viaţa

Ecce natura, ecce homo, ecce Deus,
Homo ex machina,
Idolii noi, perverşi,
Prevert avea dreptate,
Scuipa într-o parte,
Diversitate, pasiunea mea.
Din ură ne smochinim,
Din dragoste trandafirim,
în Mausoleu zace titanul-tiran,
fanaticii cântă la pian.
Poetul moare în linişte
Sau în duel sau în duet
Cu Susette.
Mă-nfăţişez cu ce am,
Un geam, un program, golan,
Mărturisiri, mături, mesiri,
Beleli, boleşniţe, afuriseli,
Nu mă luaţi drept altul,
Bradul, brandul, heraldul,
O sperietoare la ceas de noapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nastasia

Domnişoara Nastasia, domnişoara Nastasia
Ne trezea pasiunile, pe maidanul dragei mele
Sfârâia cărbunele,
Un copil cânta în soare, un destin şi zâmbete,
Închid ochii, duh bătrân, lasă-mi clipa, strâmbă-te.
Trăiam ca o pasăre, ca un mormoloc,
Ale mele maida-nele au luat-o din loc,
Înconjoară, azi, planeta
Vagabonzi şi hoţi,
Îmbrăcaţi în salopete, baronii-iloţi.
Vă sculaţi, nu-i mântuire, rob cu rob, uniţi,
Nu strigăm, nu-i stalinire,
Marxişti liniştiţi.
Unul scrie cântecul, altul umflă pântecul,
Un fir din fus se duse, din biznes- parnuse.
Degeaba cânţi, vieţaş milog,
Ucis-ai tu un biet olog,
Dar ai şi tu un cord deschis,
Care vorbeşte chiar şi-n vis.
Sub plopii rari merg doi acari,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile frumoase

Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soţia Eva, noi fiind bieţii Adami,
mereu păcăliţi.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde şi dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctoriţele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai să trăieşti, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că şi ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
şi m-a învăţat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!